Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru belemnit

belemn├şt sm [At: N. LEON, MED. 114 / Pl: ~i╚Ťi I E: fr b├ęlemnite] (Glg) Gen de molusc─â fosil─â din clasa cefalopodelor Si: (├«vp) coad─â-de-╚Öarpe.
BELEMN├ŹT, belemni╚Ťi, s. m. Gen de molusc─â fosil─â din clasa cefalopodelor. ÔÇô Din fr. b├ęlemnite.
BELEMN├ŹT, belemni╚Ťi, s. m. Gen de molusc─â fosil─â din clasa cefalopodelor. ÔÇô Din fr. b├ęlemnite.
BELEMN├ŹT, belemni╚Ťi, s. m. Gen de molusc─â fosil─â din clasa cefalopodelor, care posed─â un os intern de sus╚Ťinere.
BELEMN├ŹT, belemni╚Ťi, s. m. Gen de molusc─â fosil─â din clasa cefalopodelor, care are un os intern de sus╚Ťinere. ÔÇô Fr. b├ęlemnite (<gr.).
belemn├şt s. m., pl. belemn├ş╚Ťi
belemn├şt s. m., pl. belemn├ş╚Ťi
BELEMN├ŹT s. (GEOL.) (reg.) coad─â-de-╚Öarpe.
BELEMN├ŹT s.m. Gen de molusc─â cefalopod─â fosil─â, cu cochilie dreapt─â conic─â, av├ónd un os intern de sus╚Ťinere. [< fr. b├ęlemnite].
BELEMN├ŹT s. m. molusc─â cefalopod─â fosil─â, cu un os intern de sus╚Ťinere. (< fr. b├ęlemnite)
BELEMN├ŹT ~╚Ťi m. paleont. Molusc─â cefalopod─â fosil─â, care a tr─âit ├«n mezozoic. /<fr. b├ęlemnite
belemnit m. scoic─â fosil─â ├«n form─â de s─âgeat─â sau de cilindru ╚Ťuguiat, numit─â de popor piatr─â de tr─âsnet.
*belemn├şt m. (vgr. belemnites, peatr─â ├«n form─â de s─âgeat─â). Min. Un fel de melc fosil cefalopod.
BELEMNIT s. (GEOL.) (reg.) coadă-de-șarpe.
BELEMN├ŹT (< fr. {i}; {s} gr. belemnon ÔÇ×s─âgeat─âÔÇŁ) s. m. (PALEONT.) Ordin de cefalopode dibranhiate, exclusiv fosile, cu cochilie calcaroas─â, din care s-a p─âstrat partea inferioar─â masiv─â, de form─â cilindro-conic─â (de glonte). Caracteristic─â pentru Mezozoic; apare ├«n Triasic, dar dezvoltarea maxim─â o are ├«n Jurasic ╚Öi Cretacic, la sf├«r╚Öitul c─âruia dispare.

Belemnit dex online | sinonim

Belemnit definitie

Intrare: belemnit
belemnit substantiv masculin