Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru bele-arte

bele-├írte sfp [At: ARDELEANU, V. D. 32 / E: it belle arte] (Rar) Arte frumoase (pictura, sculptura, arhirectura, muzica, poezia, elocven╚Ťa ╚Öi coregrafia).
BELE-├üRTE s. f. pl. (Livr.) Arte frumoase. ÔÇô Din it. belle arti.[1]
BELE-├üRTE s. f. pl. (Rar) Arte frumoase. ÔÇô Din it. belle arti.[1]
BELE-├üRTE s. f. pl. (├Änvechit) Nume generic prin care se ├«n╚Ťeleg artele frumoase: pictura, sculptura etc. ╚ścoal─â de bele-arte.
BELE-├üRTE s. f. pl. (Pe cale de dispari╚Ťie) Arte frumoase. ÔÇô It. belle arti.
b├ęle-├írte (livr.) s. f. pl.
bele-árte s. f. pl.
BELE-ÁRTE s. pl. v. belle-arte.
BELLE-ÁRTE s. pl. arte frumoase (pl.).
BELE-ÁRTE s.f. pl. Nume dat artelor frumoase (pictură, sculptură etc.). [< it. belle arti].
BELE-ÁRTE s. f. pl. nume dat artelor frumoase (pictură, sculptură etc.). (< it. belle arti)
BELE-ÁRTE f. la pl. Arte frumoase (pictură, sculptură etc.). Academia de ~. /<it. belle arte
bele-arte f. pl. artele care au de obiect exprimarea frumosului(pictura, sculptura, arhitectura): ╚ścoal─â de bele-arte.
*beleárte (it. belle arti). Arte frumoase: școala de belearte.
BELLE-ARTE s. pl. arte frumoase (pl.).

Bele-arte dex online | sinonim

Bele-arte definitie

Intrare: bele-arte
bele-arte substantiv feminin plural
belle-arte substantiv feminin plural