belciugat definitie

12 definiții pentru belciugat

belciugát, ~ă [At: DAME, T. 28 / Pl: ~e l E: belciug + -at] 1 a (Pop, d. coarnele animalelor) încârligat. 2-3 sf a (Înv) (Oaie) cu coarnele belciugate.
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belciug + suf. -at.
BELCIUGÁT, – Ă, belciugați, -te, adj. (Popular, despre coarnele animalelor) Întors cu vîrful înăuntru, încîrligat, încovoiat (ca un belciug); bîrligat. Plecarăm... Cu plugul cu doisprece boi: Boii dinainte. Cu coarnele poleite... Boii de la roate, Cu coarnele belciugate. TEODORESCU, P. P. 139. – Variantă: îmbelciugát,-ă adj.
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop., despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat. – Din belciug + suf. -at.
belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte
belciugát adj. m., pl. belciugáți; f. sg. belciugátă, pl. belciugáte
BELCIUGÁT ~tă (~ți, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este încovoiat (în formă de belciug); adus unul spre altul. /belciug + suf. ~at
belciugat a. încovoiat, rotund: coarne belciugate.
belcĭugát, -ă adj. (d. belcĭug). Încovoiat, încolăcit (mai ales vorbind despre coranele berbecilor). – Și îmb-. În Olt. și încĭubelcat (Arh. Ian. 1924, 28).
belciugát, -ă, belciugați, -te, adj. – Îndoit, încovoiat. (ref. la oi) „Cu coarnele cârligate așa de tare, încât i se bagă în ochi” (Precup, 1926: 24). – Din belciug + suf. -at.
belciugát, -ă, adj. – Îndoit, încovoiat. (ref. la oi) „Cu coarnele cârligate așa de tare, încât i se bagă în ochi” (Precup 1926: 24). – Din belciug + -at.

belciugat dex

Intrare: belciugat
belciugat adjectiv