Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru belciugat

belciugát, ~ă [At: DAME, T. 28 / Pl: ~e l E: belciug + -at] 1 a (Pop, d. coarnele animalelor) încârligat. 2-3 sf a (Înv) (Oaie) cu coarnele belciugate.
BELCIUG├üT, -─é, belciuga╚Ťi, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) ├Änc├órligat, ├«ncovoiat (├«n form─â de spiral─â). ÔÇô Belgiug + suf. -at.
BELCIUG├üT, -─é, belciuga╚Ťi, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) ├Änc├órligat, ├«ncovoiat (├«n form─â de spiral─â). ÔÇô Belciug + suf. -at.
BELCIUG├üT, ÔÇô ─é, belciuga╚Ťi, -te, adj. (Popular, despre coarnele animalelor) ├Äntors cu v├«rful ├«n─âuntru, ├«nc├«rligat, ├«ncovoiat (ca un belciug); b├«rligat. Plecar─âm... Cu plugul cu doisprece boi: Boii dinainte. Cu coarnele poleite... Boii de la roate, Cu coarnele belciugate. TEODORESCU, P. P. 139. ÔÇô Variant─â: ├«mbelciug├ít,-─â adj.
BELCIUG├üT, -─é, belciuga╚Ťi, -te, adj. (Pop., despre coarnele animalelor) ├Änc├órligat, ├«ncovoiat. ÔÇô Din belciug + suf. -at.
belciug├ít (pop.) adj. m., pl. belciug├í╚Ťi; f. belciug├ít─â, pl. belciug├íte
belciug├ít adj. m., pl. belciug├í╚Ťi; f. sg. belciug├ít─â, pl. belciug├íte
BELCIUG├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este ├«ncovoiat (├«n form─â de belciug); adus unul spre altul. /belciug + suf. ~at
belciugat a. încovoiat, rotund: coarne belciugate.
belc─şug├ít, -─â adj. (d. belc─şug). ├Äncovoiat, ├«ncol─âcit (mai ales vorbind despre coranele berbecilor). ÔÇô ╚śi ├«mb-. ├Än Olt. ╚Öi ├«nc─şubelcat (Arh. Ian. 1924, 28).
belciug├ít, -─â, belciuga╚Ťi, -te, adj. ÔÇô ├Ändoit, ├«ncovoiat. (ref. la oi) ÔÇ×Cu coarnele c├órligate a╚Öa de tare, ├«nc├ót i se bag─â ├«n ochiÔÇŁ (Precup, 1926: 24). ÔÇô Din belciug + suf. -at.
belciug├ít, -─â, adj. ÔÇô ├Ändoit, ├«ncovoiat. (ref. la oi) ÔÇ×Cu coarnele c├órligate a╚Öa de tare, ├«nc├ót i se bag─â ├«n ochiÔÇŁ (Precup 1926: 24). ÔÇô Din belciug + -at.

Belciugat dex online | sinonim

Belciugat definitie

Intrare: belciugat
belciugat adjectiv