Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru belcanto

belc├ínto sn [At: DEX / E: it bel-canto] Stil italienesc de interpretare ├«n muzica vocal─â, caracterizat prin accentul pe frumuse╚Ťea liniei melodice.
BELC├üNTO s. n. Stil italienesc de interpretare ├«n muzica vocal─â, caracterizat prin puritatea liniei melodice. ÔÇô Din it. bel-canto.
BELC├üNTO s. n. Stil italienesc de interpretare ├«n muzica vocal─â, caracterizat prin puritatea liniei melodice. ÔÇô Din it. bel-canto.
belcánto s. n., art. belcántoul
belcánto s. n.
BELC├üNTO s.n. Termen din muzica vocal─â italian─â, referitor la stilul de interpretare, care urm─âre╚Öte cu prec─âdere frumuse╚Ťea liniei melodice. [< it. belcanto ÔÇô c├ónt frumos].
BELC├üNTO s. n. stil de interpretare ├«n muzica vocal─â italian─â, care urm─âre╚Öte frumuse╚Ťea liniei melodice. (< it. bel canto)
BELC├üNTO n. Stil tradi╚Ťional italian de interpretare ├«n muzic─â vocal─â, caracterizat prin frumuse╚Ťea sunetului emis ╚Öi prin virtuozitate. /<it. belcanto
bel-canto (cuv. it. ÔÇ×c├óntare frumoas─âÔÇŁ), denumire dat─â, ├«n sec. 19, artei vocale italiene eminamente operistice. Dezvoltat─â odat─â cu opera*, aceast─â art─â cerea, prin analogie cu practica instr., extrema egalitate ╚Öi mobilitate a vocii (1) ╚Öi o fin─â cultur─â a sunetului. Esen╚Ťa b. const─â ├«n virtuozitatea ╚Öi abunden╚Ťa ornament─ârii* liniei melodice ca ╚Öi ├«n libertatea de a improviza*, ce era acordat─â c├ónt─âre╚Ťului. Atinge maximum de dezvoltare ├«n sec. 17-18 ╚Öi joac─â un mare rol ├«n istoria muzicii. ├Än sec. 19 noile cerin╚Ťe ale operei romantice (intensitatea expresiei, for╚Ť─â dramatic─â, volumul vocal etc.) duc la dispari╚Ťia b. clasic. Ast─âzi, prin b. se ├«n╚Ťelege ╚Öcoala vocal─â it. ├«n general. V. canto; oper─â, voce.

Belcanto dex online | sinonim

Belcanto definitie

Intrare: belcanto
belcanto substantiv neutru