Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru belarus

bielor├║s, ~─â [At: DEX2 / Pl: ~u╚Öi, ~e / E: rs đ▒eđ╗opyc] 1-2 smf, a (Persoan─â) care face parte din popula╚Ťia Bielorusiei. 3-4 smf, a (Om) originar din Bielorusia. 5 smp Popula╚Ťie care locuie╚Öte ├«n Bielorusia. 6 a Care apar╚Ťine Bielorusiei. 7 a Care apar╚Ťine bieloru╚Öilor (5). 8 a Privitor la Bielorusia. 9 a Privitor la bieloru╚Öi (5). 10 a Care este specific Bielorusiei. 11 a Care este specific bieloru╚Öilor (5). 12 sf Limb─â vorbit─â ├«n Bielorusia.
BELAR├ÜS, -─é, belaru╚Öi, -se, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Republicii Belarus sau este originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine Republicii Belarus sau belaru╚Öilor (1), privitor la Republica Belarus ori la belaru╚Öi. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba belarus─â. [Var.: bielor├║s, -─â adj.] ÔÇô Din rus. belorus.
BIELORÚS, -Ă, adj., s. m. și f. v. belarus.
BIELOR├ÜS, -─é, bieloru╚Öi, -se, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Bielorusiei sau este originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine Bielorusiei, sau popula╚Ťiei ei, privitor la Bielorusia sau la popula╚Ťia ei. ÔÇô Din rus. belorus.
BIELOR├ÜS1, -─é, bieloru╚Öi, -se, adj. Care apar╚Ťine Bielorusiei, care este originar din Bielorusia. Ansamblu de dansuri bieloruse. ÔÇô Pronun╚Ťat: bie-.
BIELOR├ÜS2, -─é, bieloru╚Öi, -se, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care locuie╚Öte sau care este originar─â din Bielorusia. ÔÇô Pronun╚Ťat: bie-.
BIELOR├ÜS, -─é, bieloru╚Öi, -se, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care apar╚Ťine R.S.S. Bieloruse sau popula╚Ťiei ei, privitor la R.S.S. Bielorus─â sau la popula╚Ťia ei. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a R.S.S. Bieloruse. [Pr.: bie-] ÔÇô Rus belorus.
Belar├║s / Bielor├║sia (stat) (Bie-) s. propriu n. / f., g.-d. (statului) Belar├║s / Bielor├║siei
belarús / bielorús (bie-) adj. m., s. m., pl. belarúși / bielorúși; adj. f., s. f. belarúsă / bielorúsă
belar├║s─â / bielor├║s─â (limb─â) (bie-) s. f., g.-d. art. belar├║sei / bielor├║sei
bielor├║s v. belar├║s
bielor├║s─â v. belar├║s─â
bielorús s. m., adj. m. (sil. bie-), pl. bielorúși; f. sg. bielorúsă, g.-d. art. bielorúsei, pl. bielorúse
bielor├║s─â (limba) s. f. (sil. bie-), g.-d. art. bielor├║sei
BIELOR├ÜS, -─é adj., s. m. f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus). ÔŚŐ (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloru╚Öi. (< rus. belorus)
BIELOR├ÜS1 ~s─â (~╚Öi, ~se) Care apar╚Ťine Bielorusiei sau popula╚Ťiei ei. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus
BIELOR├ÜS2 ~s─â (~╚Öi, ~se) m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Bielorusiei sau este originar─â din Bielorusia. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus
BIELORÚSĂ f. mai ales art. Limba bielorușilor. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus
BELARUS, Republica ~ v. Bielorusia.
BIELOR├ÜS─é s. f. (cf. rus. belorus): limb─â slav─â din grupul de r─âs─ârit, vorbit─â de bieloru╚Öii din R. Bielorus─â ╚Öi de cei r─âsp├óndi╚Ťi ├«n R. Leton─â, R. Eston─â, R. Cazah─â etc. Bieloru╚Öii sunt bilingvi: vorbesc at├ót bielorusa, c├ót ╚Öi rusa. Este limba oficial─â a R. Bieloruse. Folose╚Öte alfabetul chirilic (ca rusa, ucraineana, s├órba, macedoneana ╚Öi bulgara). Se caracterizeaz─â prin prezen╚Ťa multor consoane muiate ╚Öi prin fenomenele fonetice ╚Ťekanie ╚Öi dzekanie (pronun╚Ťarea lui t ╚Öi d muiate, ca ╚Ť ╚Öi respectiv dz). Primele atest─âri ├«n b. dateaz─â din secolul al XIII-lea. Istoria acestei limbi cuprinde dou─â etape: vechea b. (├«ntre secolele al XIV-lea ÔÇô al XVIII-lea) ╚Öi b. modern─â (din secolul al XIX-lea p├ón─â azi). Limba literar─â bielorus─â s-a format ├«n secolul al XVI-lea ╚Öi s-a ├«mbog─â╚Ťit cu elemente din limba vorbit─â. Limba na╚Ťional─â bielorus─â s-a format ├«ncep├ónd cu secolul al XVIII-lea. Limba b. a suferit o puternic─â influen╚Ť─â din partea limbii poloneze, care, la r├óndu-i, a influen╚Ťat-o pe prima.

Belarus dex online | sinonim

Belarus definitie

Intrare: belarus (adj.)
belarus adjectiv admite vocativul
Intrare: Belarus
Belarus