beladónă sf [At: DA / Pl: ~ne / E: fr belladone] 1 (Bot) Mătrăgună. 2 Medicament din frunzele și rădăcinile mătrăgunei.

BELADÓNĂ, beladone, s. f. (Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. – Din fr. belladone.

BELADÓNĂ, beladone, s. f. (Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. – Din fr. belladone.

BELADÓNĂ s. f. Mătrăgună. ♦ Preparat farmaceutic făcut din foile acestei plante.

BELADÓNĂ, beladone, s. f. Mătrăgună. ♦ Preparat farmaceutic făcut din foile acestei plante. – Fr. belladone.

beladónă s. f., g.-d. art. beladónei; pl. beladóne

beladónă s. f., g.-d. art. beladónei; pl. beladóne

BELADÓNĂ s. v. mătrăgună.

BELADÓNĂ s.f. Mătrăgună. ♦ Medicament preparat din frunzele acestei plante. V. atropină. [< fr. belladone, cf. it. belladonna].

BELADÓNĂ s. f. 1. plantă cu flori brune-violete și fructe negre care conține diverși alcaloizi (atropina etc.); mătrăgună. 2. medicament preparat din rădăcinile și din frunzele acestei plante. (< fr. belladone, it. belladonna)

BELADÓNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brune-violete și cu fructe negre lucioase, întrebuințate în medicină; mătrăgună. 2) Preparat farmaceutic, obținut din acestă plantă. Extract de ~. [G.-D. beladonei] /<fr. belladone

beladonă f. plantă veninoasă din familia solaneelor, întrebuințată în medicină (Atropa beladonna); fructul ei seamănă cu o cireașă și sucul ei servă de suliman (de unde și numele de cucoană frumoasă). V. mătrăgună.

*beladónă f., pl. e (it. bella donna, „femeie frumoasă”, din cauză că’n Italia se scotea din ea o apă de toaletă). Mătrăgună.

BELADONĂ s. (BOT.; Atropa belladona) mătrăgună, (reg.) împărăteasă, țilidonie, cireașa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, floarea-codrului, iarba-codrului.

BELADÓNĂ (< fr. {i}) s. f. 1. (BOT.) Mătrăgună. 2. Preparat farmaceutic din frunze și rădăcini de b. (1), bogate în alcaloizi, care, în doze mici, are acțiune antispastică, sedativă (ex. atropina, hiosciamina, scopolamina).