Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru bej─ânar

b─âjen├ír sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 128/9 / V: bej-, (reg) bejen- / Pl: ~i / E: b─âjeni + -ar] 1-6 Persoan─â care ├«╚Öi p─âr─âsea, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din pricina (invaziilor du╚Ömanului sau a) persecu╚Ťiilor politice ori a oprim─ârii fiscale ╚Öi care se re├«ntorcea dup─â trecerea primejdiei. 7 (Rar) Emigrant. 10 Persoan─â re├«ntoars─â din bejenii (1-3). 11 (Reg) Om s─ârac lipit p─âm├óntului.
bejănár sm vz băjenar
bejenár sm vz băjenar
B─éJEN├üR, b─âjenari, s. m. Persoan─â care ├«╚Öi p─âr─âsea vremelnic casa, ╚Ťinutul sau ╚Ťara din cauza invaziilor, a persecu╚Ťiilor sau a asupririi. [Var.: bej─ân├ír, bejen├ír s. m.] ÔÇô B─âjeni + suf. -ar.
BEJĂNÁR s. m. v. băjenar.
BEJENÁR s. m. v. băjenar.
B─éJEN├üR, b─âjenari, s. m. Persoan─â care ├«╚Öi p─âr─âsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor du╚Ömane, a persecu╚Ťiilor politice sau a asupririi. [Var.: bej─ân├ír, bejen├ír s. m.] ÔÇô B─âjeni + suf. -ar.
BEJĂNÁR s. m. v. băjenar.
BEJENÁR s. m. v. băjenar.
B─éJEN├üR, b─âjenari, s. m. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Fugar care (├«mpreun─â cu al╚Ťii) ├«╚Öi p─âr─âsea, vremelnic, casa, provincia sau patria, din pricina unei invazii du╚Ömane, a persecu╚Ťiilor politice, a jafurilor administrative sau a exploat─ârii boiere╚Öti; pribeag, refugiat. V. emigrant. Auzi, s─â fugi la munte, ca b─âjenarii! D. ZAMFIRESCU, R. 26. (├«n forma bejenar) De c├«te ori i-a v─âzut pe bejenarii Moldovei, rev─ârsa╚Ťi ├«n lunile de toamn─â ╚Öi de iarn─â, nu m─ârturiseau unde se duc, de team─â s─â nu se ├«ngr─âm─âdeasc─â prea mul╚Ťi ├«ntr-un loc, s─â nasc─â prisos de bra╚Ťe ╚Öi s─â r─âm├«ie f─âr─â munc─â. C─éLUG─éRU, O. P. 37. (├Än forma bej─ânar) Au r─âmas... bej─ânarii, p├«n─â ├«n ziua de azi, pr─âp─âdi╚Ťi de vatra p─ârinteasc─â. SADOVEANU, N. F. 29. S─â fie vrun t├«lhar... nu cred... a fi, poate, vrun bej─ânar care vra s─â intre argat la mine. ALECSANDRI, T. 607. Variante: bejen├ír, bej─ân├ír s. m.
BEJĂNÁR s. m. v. băjenar.
BEJENÁR s. m. v. băjenar.
B─éJEN├üR, b─âjenari, s. m. (├Änv. ╚Öi arh.) Fugar care ├«╚Öi p─âr─âsea, vremelnic, casa, provincia sau patria din pricina invaziilor du╚Ömane, a persecu╚Ťiilor politice sau a exploat─ârii boiere╚Öti; pribeag, refugiat. [Var.: bej─ân├ír, bejen├ír s. m.] ÔÇô Din b─âjeni + suf. -ar.
BEJĂNÁR s. m. v. băjenar.
BEJENÁR s. m. v. băjenar.
băjenár (înv.) s. m., pl. băjenári
băjenár s. m., pl. băjenári
BĂJENÁR s. v. fugar, pribeag, refugiat.
BĂJENÁR ~i m. înv. Persoană nevoită să se retragă undeva pentru a-și garanta securitatea; refugiat. /a băjeni + suf. ~ar
bejenar m. fugar, emigrant: un bejenar vrea s─â intre argat la mine AL. [Slav. BEJAN┼Č, fugar].
bejen├ír (est) ╚Öi b─â- (vest) m. (d. bejenie. ╚śi s├«rb. bje┼żunar). Vech─ş. Fugar pribeag, emigrant, refugiat. ├Än est pop. bej─â-.
b─âjenar s. v. FUGAR. PRIBEAG. REFUGIAT.

Bej─ânar dex online | sinonim

Bej─ânar definitie

Intrare: b─âjenar
b─âjenar substantiv masculin
bej─ânar
bejenar