Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru beilicciu

beiliccíu sm [At: IORGA, B. R. 357 / V: -iciu, beglicgiu, begligm / Pl: ~ii / E: tc beylikgy] (Trm) Funcționar turc însărcinat cu cumpărarea forțată de oi, la prețuri fixate de turci, în favoarea sultanului sau cu strângerea dijmei de oi, în Țările Române.
beiliccíu, beiliccíi, s.m. (înv.) agent care strângea dijma, beilicul.
beĭlicciú m. (turc. beĭlikči). Vechĭ. Agent care strîngea beĭlicu. V. oĭerit.

Beilicciu dex online | sinonim

Beilicciu definitie

Intrare: beilicciu
beilicciu