behavioríst, ~ă [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: eg behaviorist, fr béhavioriste] 1-2 smf, a (Adept) al behaviorismului. 3 a Care se referă la behaviorism.

BEHAVIORÍST adj. (PSIH.) comportamentist. (Orientare ~.)

BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

BEHAVIORÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al behaviorismului. (< fr. béhavioriste)

BEHAVIORÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de behaviorism; propriu behaviorismului. [Sil. -vi-o-] /<fr. béhavioriste

BEHAVIORÍST2 ~stă, ~ști, ~ste m. și f. Adept al behaviorismului. [Sil. -vi-o-] /<fr. béhavioriste