Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru behaviorism

behavior├şsm sn [At: DEX2 / P: ~vi-o- / E: eg behaviorism, fr b├ęhaviorisme] Teorie care pune la baza psihologiei comportamentul exterior, elimin├ónd con╚Ötiin╚Ťa Si: comportamentism.
BEHAVIOR├ŹSM s. n. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al rela╚Ťiei exterioare stimul-r─âspuns; comportamentism. [Pr.: bihe─ş-vi-o-] ÔÇô Din engl. behaviorism, fr. b├ęhaviorisme.
BEHAVIOR├ŹSM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferen╚Ťiat─â a omului ╚Öi animalului fa╚Ť─â de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô Din engl. behaviorism, fr. b├ęhaviorisme.
behavior├şsm (angl.) [beha pron. bihe─ę] (-vi-o-) s. n.
behavior├şsm s. m. (sil. -vi-o-)
BEHAVIOR├ŹSM s. (PSIH.) comportamentism.
BEHAVIOR├ŹSM s.n. Concep╚Ťie psihologic─â, mecanicist─â ╚Öi agnostic─â, care consider─â drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, elimin├ónd con╚Ötiin╚Ťa; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. b├ęhaviorisme, cf. engl. behaviour ÔÇô comportare].
BEHAVIOR├ŹSM s. n. concep╚Ťie care consider─â psihologia ca ╚Ötiin╚Ť─â a comportamentului, ignor├ónd con╚Ötiin╚Ťa; comportamentism. (< engl. behaviourism, fr. b├ęhaviorisme)
BEHAVIOR├ŹSM n. Curent ├«n psihologie, care consider─â drept obiect exclusiv al acestei ╚Ötiin╚Ťe comportamentul exterior al individului, elimin├ónd con╚Ötiin╚Ťa. /<fr. b├ęhaviorism
BEHAVIOR├ŹSM (< fr. {i}; {s} engl. behaviour ÔÇ×comportamentÔÇŁ) s. n. Curent psihologic ├«ntemeiat de psihologul american J.B. Watson (1913), care reduce psihologia la studiul comportamentului, al rela╚Ťiei dintre stimul ╚Öi r─âspuns, elimin├«nd din c├«mpul cercet─ârii psihologice con╚Ötiin╚Ťa, fenomenele vie╚Ťii psihice interioare.

Behaviorism dex online | sinonim

Behaviorism definitie

Intrare: behaviorism
behaviorism substantiv masculin
  • silabisire: -vi-o-