behăitor definitie

7 definiții pentru behăitor

behăitor, ~oare smf, a [At: BOGZA, C. O. 370 / Pl: ~i, ~oare / E: behăi + -tor] 1-2 (Animal) Care behăie.
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. Care behăie. – Behăi + suf. -tor.
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. Ei vin dinspre cătunul lor la vale, călări pe cai mărunți, avînd atîrnat în șaua de lemn cîte un ied behăitor. BOGZA, C. O. 370. – Pronunțat: -hă-i-.
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. Care behăie. – Din behăi + suf. -(i)tor.
behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre
behăitór adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitor dex

Intrare: behăitor
behăitor adjectiv