Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru beh─âit

beh─â├ş [At: H III, 108 / V: beheh─âi, (nob) bec─âc─âi / Pzi: beh─âi, (rar) -esc / E: fo] 1 vi (D. capre ╚Öi oi) A scoate strig─âtul caracteristic speciei Si: a meh─âi, (├«vp) a zbiera. 2 vit (D. oameni, fig) A c├ónta ur├ót, nearmonios.
beh─â├şt sn [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (nob) bec─âc─âit / Pl: ~uri / E: beh─âi] 1 Strig─ât specific oilor ╚Öi caprelor Si: beh─âire (1), beh─âitur─â, meh─âit.
BEH─é├Ź, b├ęh─âi, vb. IV. Intranz. (Despre capre ╚Öi oi; la pers. 3) A scoate strig─âtul caracteristic speciei; a meh─âi. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi intranz. Fig. (Despre oameni) A c├ónta ur├ót, nearmonios. ÔÇô Bee(h) + suf. -─âi.
BEH─é├ŹT s. n. Faptul de a beh─âi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; meh─âit, beh─âitur─â. ÔÇô V. beh─âi.
BEH─é├Ź, b├ęh─âi, vb. IV. Intranz. (Despre capre ╚Öi oi; la pers. 3) A scoate strig─âtul caracteristic speciei; a meh─âi. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi intranz. Fig. (Despre oameni) A c├ónta ur├ót, nearmonios. ÔÇô Bee(h) + suf. -─âi.
BEH─é├ŹT s. n. Faptul de a beh─âi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; beh─âitur─â. ÔÇô V. beh─âi.
BEH─é├Ź, pers. 3 beh─âie, vb. IV. Intranz. (Despre capre ╚Öi oi) A scoate strig─âtul caracteristic ┬źbehehe┬╗. Zile de-a r├«ndul au beh─âit jalnic turmele scoase din ╚Ťarcuri ╚Öi m├«nate spre vale. DUMITRIU, N. 199. O oaie m─ârgina╚Ö─â se opri... beh─âi ╚Öi o lu─â la goan─â spre c├«rdul str─âin. PREDA, ├Ä. 144. [Iedul] beh─âia a╚Öa de jalnic, c─â-╚Ťi era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. O capr─â neagr─â... beh─âia ╚Öi se da pe l├«ng─â boi. VLAHU╚Ü─é, CL. 115. ÔŚŐ Tranz. Fig. (Peiorativ, despre oameni) A c├«nta ur├«t, cu glas nearmonios, strident sau t─âr─âg─ânat. L─âutarul a mai beh─âit f─âr─â curaj c├«teva tangouri aduse de la ora╚Ö. SADOVEANU, M. C. 190.
BEH─é├ŹT s. n. Faptul de a beh─âi; strig─âtul caprelor ╚Öi al oilor.
BEH─é├Ź, b├ęh─âi, vb. IV. Intranz. (Despre capre ╚Öi oi; la pers. 3) A scoate strig─âtul caracteristic speciei. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi intranz. Fig. (Despre oameni) A c├ónta ur├ót, nearmonios. ÔÇô Din behe[he].
BEH─é├ŹT s. n. Faptul de a beh─âi; beh─âitur─â.
beh─â├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 b├ęh─âie, imperf. 3 sg. beh─âi├í; conj. prez. 3 s─â b├ęh─âie
beh─â├şt s. n.
beh─â├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. b├ęh─âie, imperf. 3 sg. beh─âi├í
beh─â├şt s. n., pl. beh─â├şturi
BEH─é├Ź vb. (prin Transilv.) a b─âl─âi. (Oaia ~.)
BEH─é├ŹT s. beh─âitur─â. (~ul oii.)
A BEH─é├Ź b├ęh─âie intranz. 1) (despre oi ╚Öi capre) A scoate strig─âte caracteristice speciei; a face ÔÇ×behe(he)ÔÇŁ; a zbiera. 2) fig. fam. (despre persoane) A c├ónta ur├ót. /Onomat.
beh─â├Č v. Mold. a striga ca oile.
beh─âit n. strig─âtul oilor.
b├ęh─âi ╚Öi -─ş├ęsc v. intr. (imit.) Se zice despre strig─âtu oilor. V. meh─â─ş.
beh─â├şt n., pl. ur─ş. Strig─âtu repetat al oilor.
BEH─éI vb. (prin Transilv.) a b─âl─âi. (Oaia ~.)
BEH─éIT s. beh─âitur─â. (~ oii.)

Beh─âit dex online | sinonim

Beh─âit definitie

Intrare: beh─âi
beh─âi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: beh─âit
beh─âit