begonie definitie

44 definiții pentru begonie

begónie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr bégonia] Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori și frunzele lor decorative (Begonia).
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori și pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. bégonia.
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori și pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. bégonia.
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante din familia begoniaceelor, cu mai multe specii, care se cultivă în grădină ca plante ornamentale pentru florile lor frumoase și frunzele lor mari, de diferite culori. – Pronunțat: -ni-e.
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru florile lor frumoase și pentru frunzele divers colorate (Begonia). – Fr. bégonia.
begónie (-ni-e) s. f., art. begónia (-ni-a), g.-d. art. begóniei; pl. begónii, art. begóniile (-ni-i-)
begónie s. f. (sil. -ni-e), art. begónia (sil. -ni-a), g.-d. art. begóniei; pl. begónii, art. begóniile (sil. -ni-i-)
BEGÓNIE s.f. Plantă ornamentală cu flori frumoase și frunze mari, de diferite culori. [Gen. -iei. / < fr. bégonia, cf. Begon – intendent general în San-Domingo].
BEGÓNIE s. f. plantă ornamentală cu frunze mari, verzi sau roșii și flori albe, roz sau roșii, originară din țările calde. (< fr. bégonia)
BEGÓNIE ~i f. Plantă erbacee ornamentală cu flori frumoase și cu frunze mari, divers colorate. [Art. begonia; G.-D. begoniei; Sil. -ni-e] /<fr. bégonia, lat. begonia
*begónie f. (nume creat de Plumier, mort la 1706, în onoarea lui Begón, intendentu general din San Domingo). O plantă de ornament originară din America, cu frunze elegante și divers colorate. – În Cov. caliacră.
BEGONIA L. GHIAȚĂ, fam. Begoniaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale, peste 350 specii erbacee, semilemnoase, urcătoare sau pendente, anuale și multianuale, cu tije cărnoase, rigide, cca 50 cm înălțime, cu rădăcini fibroase sau tuberculi. Frunze numeroase, elegante, verzi-deschis, roz sau roșii, adesea strălucitoare, uneori decorative (B. rex). Flori cu diametre și culori foarte variate, dispuse în panicule, ciorchine, corimb, cime și umbele, funcție de specie. Florile femele sînt compuse dintr-un receptacul concav, un pistil divizat, alipit de un ovar cu 3 loji; cele mascule cu 4 foliole petaloide alipite de un receptacul convex și un grup de stamine galbene în centru. Plantele cultivate în aer liber înfloresc pînă Ia venirea brumelor, iar pentru a fi conservate pe timp de iarnă se adăpostesc în sere. Fruct, capsulă 3-aripată, aripi inegale, în care sînt foarte multe semințe mici.
Begonia baumannii Lem. Plantă cu tulpini groase și înalte de cca 0,40 m, frunze colorate în verde-închis, cărnoase, rotund-reni- forme, cca 7 cm lungime și 11 cm lățime, așezate aproape simetric. Pedunculii florali drepți, rigizi, de culoare roșie, destul de numeroși, purtînd fiecare pînă la 6 flori mari (cca 8 cm diametru), erect-pedunculate, de culoare roz spre roșu și cu miros plăcut. Tuberculi mari.
Begonia boliviensis A. DC. Specie cu tulpină suculentă, cca 0,38 m înălțime. Florile, cca 5 cm lungime și 1 cm lățime, nu se deschid complet. Frunze rotunde sau lat-reniforme, de cca 11 cm lungime și 3 cm lățime, vîrf ascuțit, la bază cordiform-neregulate, cu marginea crestată, aspect creponat datorită nervurilor foarte adînci de pe partea superioară. Tuberculi mari, rotunzi, turtiți.
Begonia convolvulacea A. DC. Specie cu pețiol glabru, 15 cm lungime, frunze rotunde cu diametru de cca 13 cm, la bază asimetric-cordiforme și colorate în verde-închis, lucioase pe partea superioară. Flori mici, albe, de cca 1 cm diametru. Este decorativă prin frunze.
Begonia corallina Carr. (syn. B. corallina hort.). Specie cu tulpini (cca 1,5-2 m înalte) lemnoase, divergente, cu frunze oblonge, de cca 18 cm lungime și 4,5 cm lățime, cordiforme, netede, nedantelate, pe partea superioară veriz-închis, iar pe cea inferioară cu purpuriu pe margine; la bază au un lob mare. Flori dispuse în ciorchine pendent, lung-pedunculat, roșii-corai. În condiții normale înflorește tot timpul anului. Decorativă prin flori.
Begonia crispula Brade. Specie cu frunze rotunde sau lat-reniforme de cca 10 cm lungime, la bază cordiforme, cu marginea crestată, cu aspect creponat datorită nervurilor foarte adînci de pe partea superioară. Florile, de 5 cm diametru, dispuse în inflorescențe de cca 14 cm lungime. Sînt decorative prin frunze.
Begonia davisii Veitch. Specie cu tulpini scurte, cca 7,5 cm lungime și 5,5 cm lățime, neregulat-cordiforme, cu partea inferioară roșiatică, iar cea superioară de un verde-închis, ușor-pubescentă. Pedunculul principal are cca 30 cm înălțime, prevăzut în vîrf cu cîte trei flori de cca 5,5 cm în diametru, colorate în roșu-stacojiu. Tuberculi mici, rotunzi, turtiți. A contribuit la obținerea speciei de Begonia tuberhybrida.
Begonia decora Stapf. Specie cu frunze ovate, cca 10 cm lungime, 8 cm lățime, cu vîrf ascuțit, la bază asimetric-cordiforme, fin-dentate; partea superioară papiloasă de culoare maro-roșiatică-lucioasă, iar de-a lungul nervurilor galbene-verzi cu peri aspri; partea inferioară roșie, de-a lungul nervurilor, verde. Partea subterană a plantei este reprezentată de un rizom tîrîtor pubescent. Flori mari de culoare roz dispuse într-o inflorescență de cca 4 cm lungime, ovar cu peri scurți de culoare roșie. Plantă decorativă prin frunze.
Begonia dregei Otto et Dietr. Plantă înaltă de cca 0,45 m. Frunze ovale cu vîrf lat-ascuțit, la bază cordiforme, slab-lobate și crestat-dentate, avînd partea inferioară verde-mat și cu nervuri roșii, iar partea superioară verde-închis. Pețiolul frunzei de cca 6 cm lungime, iar inflorescența scurtă, reprezentată de cîteva flori albicioase. Florile mascule au 2-4 petale, iar cele femele 5 petale. Plantă decorativă prin frunze. modificată
Begonia foliosa H.B.K. Specie cu tufă ramificată, cu ramurile pendente la maturitate și prevăzute cu frunze mici, foarte scurt-pețiolate, lunguieț-eliptice și ușor asimetrice, cu vîrf ascuțit, puțin dentate spre vîrf, glabre, de un verde-mat pe partea inferioară și verde-închis pe cea superioară. Flori mici, albe, dispuse cîte 1-2 în inflorescențe. Cele mascule au 4 petale, iar cele femele 5 petale. Plantă decorativă prin frunze.
Begonia froebelii A.D.C. Specie cu frunze lat-ovate, la bază cordiforme, cu marginea ondulată și crestată, des-pubescente pe partea inferioară și mai puțin pe cea superioară (perișori roșii); pețiol de cca 7 cm lungime. Flori roșii-stacojii (cele mascule cu 4 petale, cele femele cu 5), pedunculate, reunite, cca 6, într-o inflorescență de 25-30 cm înălțime. Tuberculi semiglobuloși de mărime mijlocie. Plantă decorativă prin flori.
Begonia fuchsioides Hook. Specie cu tulpină înaltă ele peste 60 cm, roșiatică, erbacee sau lemnoasă. Frunze numeroase, asimetric-eliptice, puțin curbate, vîrf ascuțit, margini crestate, pubescente, pețiol scurt, cca il cm. Flori multe și mici, roșii-stacojii, cele mascule cu 4 petale, cele femele cu 5, dispuse în inflorescențe mari, pendente. Plantă decorativă prin frunze. înflorește vara sau, cînd este cultivată la ghivece, înflorește și iarna.
Begonia glabra Aublet (syn. B. scandens, Sv.). Specie cu tulpini verzi, tîrîtoare, peste 0,80 m lungime, lucioase, divergente, cărnoase, frunze cca 8-10 cm lungime, eliptice sau ovate cu vîrf ascuțit, la bază rotunjite, dințate, verzi-deschis, cu pețiol ce nu depășește 4 cm. Flori mici, albe, dispuse într-o inflorescență (cimă laterală) de cca 15 cm lungime. Plantă decorativă prin frunze lipsite de peri, folosită suspendată sau dirijată.
Begonia gracilis H.B.K. Specie cu tulpini suculente, erecte, de obicei ramificate. Frunze mici, ovate cu vîrf lung, ascuțit, asimetric-cordiforme, margini dentate, pubescente și pețioli mai lungi la baza plantei (cca 7 cm) și mai scurți spre vîrf. Flori roz (cele mascule de multe ori cu petalele dentate) așezate în umbele axilare. Rizomi în formă de tuberculi. Plantă decorativă prin frunze și prin flori.
Begonia heracleifolia Cham. et Schlectend. Specie cu frunze aproape rotunde, palmat- lobate, dințate, pe partea superioară de un verde metalic, de-a lungul nervurilor mai deschise, pe partea inferioară roșii cu nervuri verzi; pețioli lungi de cca 30 cm, pubescenți. Flori numeroase roz, de mărime-mijlocie, dispuse într-o inflorescență al cărei peduncul gros poate atinge cca 50 cm înălțime. înflorește primăvara. Rizomi groși, tîrîtori, suculenți. Plantă decorativă prin frunze.
Begonia imperialis Lemaire. Plante mici cu tulpini în formă de rizomi, scurte, groase. Frunze (cca 10 cm lungime, 9 cm lățime) ovate, vîrf scurt, ascuțit, la bază asimetric- cordiforme, verzi-măslinii-închis, cu nervuri verzi-cenușii, păroase pe partea superioară, pe partea inferioară roșietice sau maronii;. pețiol cca 12 cm lungime. Flori (două petale) albe-verzui, insignifiante, dispuse în inflorescențe lungi de cca, 14 cm. Plante decorative prin frunze.
Begonia incarnata Link et Otto (syn. B. papillosa Grah; B. insignis Grah.). Specie cu tulpină erectă, înaltă cca 35 cm, suculentă, aproape glabră. Frunze (cca 12 cm lungime, cm lățime) cu pețiol lung cca 3 cm, glabru sau puțin pubescent, cordiforme, dințate, cu peri pe margini, deseori cu margine roșie. înflorește iarna. Număr mare de inflorescențe lungi de cca. 20 cm, pendente, cu cca 6 flori roz. Plantă decorativă prin frunze și flori.
Begonia lubbersii E. Moor. Specie cu inflorescență (diametru 7-3 cm) pendentă, de culoare roz sau albă. Pețiol (cca 6 cm lungime), frunze (cca 16 cm lungime, 6 cm lățime) peltate, pe margini slab-ondulate, partea inferioară purpur, cea superioară lucioasă, verde-închis, între nervuri pete sidefate.
Begonia maculata Raddi (syn. B. argyrostigma Fisch.). Semitufă cu tulpini lemnoase, glabre (cca 18 cm lungime, 6 cm lățime), cea principală înaltă. Frunze oblong-ovate, pe partea superioară verzi cu numeroase pete circulare, argintii, pe partea inferioară cărămizii-luminos. Pețiol lung de 3 cm. Flori albe sau roz dispuse în panicule scurte, pendente. Capsulă prevăzută cu o singură aripă lungă. Plantă decorativă prin frunze.
Begonia masoniana Irmsch. Specie cu frunze (cca 17-20 cm lungime, 12-15 cm lățime), rugoase, cu suprafață încrețită, triunghiulare, cu baza în formă de inimă, verzi cu zone purpurii în centru. Plantă decorativă prin frunze. Flori albe, dispuse în ciorchine. Preferă un sol ușor, compus din pămînt de frunze, nisip și argilă și o temperatură de cca 13°C.
Begonia metallica G. Smith. Specie cu flori roz cu peri roșii pe petalele exterioare. Plantă erectă, ramificată, acoperită cu peri de culcare albă. Frunze (cca 12 cm lungime, 9 cm lățime) ovate, vîrf lung, ascuțit, verzi-oliv cu reflexe metalice de bronz, de-a lungul nervurilor verzi-închis, pe partea inferioară nervuri purpurii. Pețiol lung de cca 12 cm. Planta atinge dimensiuni considerabile, de aceea i se aplică tăieri, cu care ocazie se fac și butașii pentru înmulțire. Plantă decorativă prin frunze.
Begonia mexicana G. Karsten. Specie cu flori mici, albe, insignifiante. Tulpină tîrîtoare. Frunze (cca 10 cm diametru) late, ovate, aproape rotunde, pe partea superioară verzi-închis pubescente. Pețiol lung de 6-11 cm, cu lobi alternînd unul lung altul scurt, cu vîrfuri ascuțite și margine dentată.
Begonia micranthera Griseb. Specie cu flori albe sau roșii-deschis, de mărime mijlocie, dispuse cîteva într-o inflorescență. Tulpină erectă, ramificată. Frunze (cca 25 cm lungime, 14 cm lățime) asimetrice, ovate, sau ovat-lunguiețe, dentate, cu peri pe margine și vîrf ascuțit. Pețiol lung de cca 10 cm.
Begonia pearcei Hook. Specie cu tulpini florale (cca 30 cm înălțime), erecte, ramificate, pubescente, suculente. Flori galbene-aurii, puține (2-3), mari, în inflorescență erectă, terminală, în formă de panicul. Frunze (cca 15 cm lungime, 8 cm lățime) neregulat-cordiforme, pe fața superioară glabre, catifelate, verzi-închis, nervuri verzi, pe cea inferioară roșu-pal, pubescente. Pețiol lung de cca 15 cm. Tubercul cafeniu-închis, regulat și semiglobulos.
Begonia rajah Ridl. Specie cu flori mici, roz-pal, într-o inflorescență lungă de cca 20 cm. Frunze asimetric-cordiforme, aproape rotunde sau reniforme, cu vîrful ascuțit și margini dentat-păroase, pe partea inferioară roșii-maronii, pe cea superioară cu dungi verzi-galbene de-a lungul nervurilor, iar pe porțiunea dintre nervuri cu pete maronii. Rizom subțire.
Begonia rex Putzeys. Specie cu frunze (cca 28 cm lungime, 18 cm lățime) ovat-cordiforme, asimetrice, cu vîrf scurt, verzi-metalic la centru, iar pe margini cu o bandă argintie de jur împrejur, glabre pe partea superioară și cu nervuri pubescente pe cea inferioară. Pețiol lung de cca 10 cm. Flori roz în cimă (cca 20 cm) ramificată, erectă. Rizomul cărnos, gros. Tulpina principală deseori lipsește.
Begonia scharffii Hook. (syn. B. haageana Watson). Specie cu flori dispuse în inflorescențe mari. Frunze bazale ovate cu vîrf ascuțit, cele dinspre vîrf scurte, ovat-triunghiulare. Plantă acoperită în întregime cu peri roșii.
Begonia schmidtiana Regel (syn. B. schmidtii hort.). Specie cu flori mici, numeroase, de mărime mijlocie, albe sau roșii, dispuse în inflorescențe în formă de panicul. Tulpina erbacee, înaltă de cca 35 cm. Frunze mici, păroase, cu pețiol de cca 5,5 cm, cordiforme, pe partea inferioară roșietice, pe cea superioară verzi-metalic, lungi de cca cm și late de cca 3,5 cm). Se folosește în parcuri și grădini sau ca floare tăiată.
Begonia semperflorens Link et Otto. Specie care înflorește tot timpul anului. Flori albe sau roz (puține) în inflorescențe (panicule) lungi de cca 10 cm. Tulpini (cca 85 cm înalte) ramificate, erecte, erbacee, cărnoase. Rădăcini fibroase. Frunze (cca 9 cm lungime, 8 cm lățime), verzi-pal sau arămii, atît pe față cît și pe dos, ovate, ușor ascuțite, dentate și cu peri pe margine, lucioase, cărnoase. Petiol ce depășește 2 cm (Pl. 11, fig. 63).
Begonia socotrana Hook. Specie care înflorește iarna. Flori roșii (cca 5 cm diametru), roz sau albe, dispuse în cime terminale, cu un număr mic de flori. Frunze (cca 16 cm diametru) rotunde, peltate, verzi-închis cu margini crenelate, iar cele spre vîrful tulpinii cordiforme și ceva mai mici decît cele de la bază. Tulpină (cca 45 cm înălțime) groasă, suculentă. Plantă cu tubercul, în întregime pubescentă (Pl. 11, fig. 64, 65).
Begonia venosa Skan. Specie cu flori albe, dispuse în inflorescențe lungi (cca 17 cm lungime, 8 cm lățime). Frunze ovate, cu vîrf ascuțit și asimetric, cordiforme la bază. Pețiol lung de cca 8 cm. Tulpină ramificată.
Begonia x duchartrei Bruant. Specie hibridă, ramificată, pubescentă, cu frunze ovat-lunguiețe, cca 15 cm lungime, 5 cm lățime, vîrf scurt, ascuțit, la bază asimetric-cordiforme, slab-lobate, cu partea inferioară de culoare roșie iar cea superioară pubescentă, verde-intens, pețioli pubescenți de cca 6,5 cm lungime. Flori mari, albe, avînd la exterior peri aspri, roșii, dispuse cîte 3 în inflorescențe.
Begonia x tuberhybrida Voss. Specie hibridă cu tuberculi (cca 4-10 cm diametru) rotunzi, cărnoși. Tulpini (cca 40 cm înălțime) cărnoase. Frunze mari, dințate, puțin păroase. Florile sînt în general în grupe de 3, clin care 2 laterale, femele și una centrală, mai mică, masculă. Pentru a avea flori mari, primii boboci se îndepărtează. Această operație se repetă pe măsură ce planta se mărește. Florile, cu o variată gamă de culori, de la roz pastel pînă la roșu-închis, oranj, alb, galben. Ele pot fi: mari (cca 20 cm diametru) și simple (B. x tuberhybrida Gigantea cu formele: Cristata, are pe petale creșteri în formă de creastă Papilio, cu petale striate; Marmorata, petale marmorate; Crispa, petalele au marginile fimbriate și ondulate; Fimbriata, petale franjurate și Marginata); mari și semiînvoalte (B. x tuberhybrida Gigantea – Dublex cu forma Narcissiflora); mari și învoalte (B. x tuberhybrida Gigantea – Plena, cu formele Camelliaeflora și Rosaeflora); mijlocii, cca 7 cm diametru (B. x tuberhybrida Multiflora – Maxima sau Floribunda); cu flori mici, cu diametrul de cca 4 cm (B. x tuberhybrida Multiflora) și cu flori pendente cu diametrul de 5-7 cm (B. x tuberhybrida Flore – Plena Pendula) (Pl. 11, fig. 66; pl. 12, fig. 67).

begonie dex

Intrare: begonie
begonie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e