bedreag definitie

2 intrări

15 definiții pentru bedreag

bedreág smn [At: LB / V: bătr- / Pl: ~uri, -egi / E: ns cf mg bederegni] 1 (Reg) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. 2 (Reg; îe) A șede Ia ~ A sta la taifas.
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec.
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec.
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Regional) Butuc (uneori așezat pe căpătîie) pe care lemnarul cioplește lemnele, cizmarul croiește încălțămintea etc.; servește uneori și ca scaun de șezut. Moș Petrache se ridica din cînd în cînd de pe bedreagul lui, uitîndu-se în lungul șoselei. POPA, V. 86. Gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între șanuri, calupuri, astrăgaci, bedreag, dichici și alte custuri tăioase. CREANGĂ, A. 81.
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc pe care lemnarul cioplește lemnele, cizmarul croiește încălțămintea etc., servind și ca scaun. – Comp. sas bretterdecke „estradă”.
bedreág (reg.) (be-dreag) s. n., pl. bedreáguri
bedreág s. n. (sil. -dreag), pl. bedreáguri
BEDREÁG s. (TEHN.) butuc, scaun de cioplit. (~ al rotarului.)
bedreág (bedreáguri), s. n.1. Scăunel de cizmar. – 2. Capră de căruțaș. Origine necunoscută. După Cihac, din sl. bedro „femur”; însă derivarea nu este clară. DAR îl leagă de mag. bederegni „a rostogoli”, „a face să se rostogolească”; iar Scriban se gîndește la germ. Brett(er)dach „colibă”.
BEDREÁG ~uri n. pop. Butuc sau scaun de lemn, care, așezat vertical, servește drept suport de lucru lemnarului, rotarului, cizmarului. [Sil. be-dreag] /Orig. nec.
bedreag n. Mold. 1. scăunaș pe care cismarul croiește cismele; 2. scăunaș de rotar. [Origină necunoscută].
bedreág n., pl. ege și urĭ (germ. sas. bretterdecke, estradă, orĭ bretterdach, baracă, d. brett, scîndură, și decke, învălitoare, dach, acoperiș. V. bordeĭ). Vechĭ. Estrada de scîndurĭ pe care era masa de lucru a vechilor cizmarĭ. Masa de lucru a cizmaruluĭ orĭ butucu rotaruluĭ. Olt. (Rț.) A ĭeși la bedreag, a ĭeși din nevoi, a scăpa de sărăcie. – Și medreag (Rț.): a da ĭn medreag, a da în vileag. V. selemet.
BEDREAG s. butuc, scaun de cioplit. (~ rotarului.)
BEDREAG, Constantin (1883-1963, n. Rusca, jud. Vaslui), fizician român. Prof. univ. la Iași. Lucrări privind principiul omologiei și sistematica elementelor chimice (a propus clasificarea elementelor chimice după numerele cuntice, principal și orbital).
Bedreag, Bedros, Bedrule, -a v. Petru V 6.

bedreag dex

Intrare: bedreag
bedreag substantiv neutru
  • silabisire: -dreag
Intrare: Bedreag
Bedreag