bederniță definitie

6 definiții pentru bederniță

bedérniță sf vz nabederniță
bedérniță (bedérnițe), s. f. – Veșmînt bisericesc în formă de șal pe care este brodată Învierea. Este purtat numai de preoții care au anumite funcții în ierarhia ecleziastică. – Var. nabederniță. V. bg. nabedrĭnca, de la bedro „femur”, deoarece se poartă legată la brîu.
bederniță f. partea decorativă a veșmintelor episcopale, simbolizând biruința asupra morții și nemurirea sufletului. [Vechiu-rom. nabederniță = slav. NABEDERĬNIȚA, din BEDRO, coapsă, ornatul acoperind această parte a corpului].
bedérniță V. nabederniță.
nabedérniță f., pl. e (vsl. nabedrĭnica și nabedrĭnikŭ, șervețel, basma, d. bedro, bg. bedra, șold; bg. rus. nabédrennik, nabederniță). Un ornament de forma unuĭ pătrat brodat cu fir, cu canafurĭ la colțurĭ, și pe care e pusă icoana învieriĭ luĭ Hristos, ĭar arhiereiĭ și preuțiĭ maĭ marĭ în rang, la marile ceremoniĭ, îl poartă atîrnat de brîŭ la dreapta. – Și nebed- (Mold.) și bedérniță (Munt.).
bedérniță, bedernițe s. f. Piesă din veșmintele arhiereului, în formă de romb și având brodată pe ea cu fir scena Învierii sau o cruce, care se leagă cu un șnur după gât și care atârnă la nivelul genunchiului drept, simbolizând sabia spirituală cu care trebuie înarmat arhiereul; se acordă și preoților pentru merite deosebite, o dată cu rangul onorific de iconom stavrofor. [Var.: nabedér s. n., nabedérniță, nebedérnică, s. f.]. – din sl. nabedrĭnița.

bederniță dex

Intrare: bederniță
bederniță