bectemis definitie

6 definiții pentru bectemis

bectemis sn, a vz bectimis
bectemís s. n., pl. bectemísuri
BECTEMÍS, bectemisuri, s.n.
BECTEMÍS s. n. (Înv.) Tutun fin. (din tc. pek temız)
bectemis n. calitate superioară de tutun. [Turc. PEK TEMIS, lit. tare și curat].
bectemís și -imís n., pl. urĭ (turc. ar. pek temiz, foarte curat). Rar. Tutun de cel maĭ bun.

bectemis dex

Intrare: bectemis
bectemis substantiv neutru