becațină definitie

15 definiții pentru becațină

becațínă sf [At: DOMBROWSKI, P. 328 / Pl: ~ne / E: fr bécassine (după becață)] 1 Becață (Capella). 2 (Îs) ~ mare sau dublă Pasărea Gallinago major. 3 (Îs) ~ mică sau surdă Pasărea Gallinago gallinula.
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. (Rar) Becață. – Din fr. bécassine (după becață).
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – Din fr. bécassine (după becață).
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Sităruș. La apropierea noastră zburau becaține. SADOVEANU, N. F. 27.
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – După fr. bécassine.
becațínă (rar) s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne
becațínă s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne
BECAȚÍNĂ s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becață, (reg.) berbecuț, oaia-morților. 2. (Gallinago gallinaria) becață, (Bucov.) oaia-morților.
BECAȚÍNĂ s.f. Pasăre migratoare înrudită cu becața, dar mult mai mică. [< fr. becassine].
BECAȚÍNĂ s. f. becață. (după fr. bécassine)
BECAȚÍNĂ ~e f. v. BECAȚĂ. /<fr. bécassine
becațină f. berbecuț, pasăre asemenea becațului, dar mai mică (Scolopax gallinula)(= fr. bécassine).
*becațínă f., pl. e (d. becață, după fr. bécassine). Un fel de becață mică.
BECAȚI s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becață, (reg.) berbecuț, oaia-morților. 2. (Gallinago gallinaria) becață, (Bucov.) oaia-morților.
BECAȚÍNĂ (după fr. becassine) s. f. Pasăre migratoare din ordinul caradriiformelor, de pasaj în România, cu ciocul lung, drept, subțire și flexibil, cu penaj maroniu dungat cu galben și negru, cu carnea gustoasă, care trăiește în regiunile mlăștinoase (Gallinago); becață.

becațină dex

Intrare: becațină
becațină substantiv feminin