bec definitie

42 definiții pentru bec

bec2 sm [At: DEX2 / Pl: beci / E: eg back] (La fotbal; rar) Fundaș.
bec3 i vz behehe
bec1 sn [At: IORGA, N. R. A. I, 268 / Pl: ~uri / E: fr bec [de gas]] 1 Balonaș de sticlă vidat, ce conține un filament astfel conceput încât să devină incandescent, emițând lumină la trecerea curentului electric. 2 (Arg; îe) A cădea pe ~ A cădea în mâinile poliției. 3 (Îae) A ajunge într-o situație neplăcută. 4 (Îae) A rămâne uimit. 5 (Înv; șîs ~ de gaz) Parte componentă a unui dispozitiv pentru iluminat cu gaz, unde se formează flacăra. 6 (Îas) Arzător pentru cantități mici de gaz. 7 (Îs) ~ de control Lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un circuit electric este întrerupt. 8 (Îas) Bec (1) electric montat pe un tablou de control pentru a semnaliza defecțiuni. 9 (Îs; iuz) ~ de siguranță Dispozitiv care protejează un aparat, o instalație etc., oprindu-l în caz de avarie. 10 (Îs) ~ de sudură Piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaz care întreține arderea. 11 Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau amestec de gaze, spre a fi aprinse.
bee i vz behehe
behehé [At: ȘEZ. IV, 16 / V: bee, bea, bec3, beheé, beheaheá / E: fo] 1 i Cuvânt care imită strigătul oilor sau caprelor. 2 s (Rar) Miel. 3 s (Rar) Oaie. 4 s (Rar) Capră.
BEC2, beci, s. m. (Sport, rar) Fundaș la jocul de fotbal. – Din engl. back.
BEC1, becuri, s. n. 1. Balon din sticlă vidat sau umplut cu un gaz inert, având în interior un filament care devine incandescent când este străbătut de curent electric; p. ext. lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = a fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau de amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].
BEHEHÉ interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; bee, mehehe. [Var.: bée interj.] – Onomatopee.
BEC2, beci, s. m. (Sport, rar) Fundaș la jocul de fotbal. – Din engl. back.
BEC1, becuri, s. n. 1. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p. ext. Lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].
BÉE interj. v. behehe.
BEHEHÉ interj., subst. 1. Interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; mehehe. 2. Subst. Miel; oaie; capră. [Var.: bée interj.] – Onomatopee.
BEC, becuri, s. n. 1. (Adesea determinat prin «electric») Balonaș de sticlă, de obicei în formă de pară, care se montează la lămpile electrice; este prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspîndește lumină cînd e străbătut de un curent electric; p. ext. lumina acestui bec. Becurile aduc o lumină slabă. SAHIA, N. 43. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care cprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. Bec de control = a) lampă electrică portativă cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu o întrerupere; b) bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente. 2. (Învechit) Partea unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. În sală mijește un bec de la policandrul de cristal. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. ♦ (Azi determinat prin «de gaz») Arzător pentru cantități mici de gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaze.
BEHEHÉ interj. Onomatopee care imită zbieretul oilor sau al caprelor; mehehe. ♦ (Substantivat, glumeț) Berbec, oaie sau capră. Dascăle, Pascăle, Adus-ai pe behehea? TEODORESCU, P. P. 260. Pentru behehe vei prăpădi și pe mihoho (= umblînd prea mult după un lucru neînsemnat, poți pierde ceva mai de preț).
BEC, becuri, s. n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspândește lumină când e străbătut de un curent electric. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. 2. (Înv.) Parte a unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzător pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă la aparatul de sudură, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz].
BEHEHÉ interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor. – Onomatopee.
bec1 (fundaș) (rar) s. m., pl. beci
bec2 (obiect de iluminat) s. n., pl. bécuri
behehé interj.
bec (sport) s. m., pl. beci
bec (electr.) s. n., pl. bécuri
bee v. behehe
behehé/bee interj.
BEC s. v. apărător, fundaș, stoper.
BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)
BEC s.m. Jucător fundaș la fotbal. [Pl. -ci. / < engl. back].
BEC s.n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și un filament în interior, care devine incandescent și luminează când este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec].
BEC2 s. m. jucător fundaș de fotbal. (< engl. back)
BEC1 s. n. 1. balonaș de sticlă cu un soclu și un filament în interior, care devine incandescent și luminează, străbătut de un curent electric. 2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă. (< fr. bec)
bec (becuri), s. n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.
behehé interj. – Imită behăitul oilor și caprelor. – Var. bea(aa), be(ee), me(a)he(a)he(a). Creație expresivă, de unde derivă: behăi, vb. (a scoate sunetul specific al oilor); behăitură, s. f. (behăit); behăhăi, vb. (a behăi).
BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticlă având în interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. 2) Lampă alcătuită dintr-un soclu și dintr-un astfel de balon. * ~ de sudură piesă la aparatele de sudură, prin care iese amestecul de gaz combustibil și oxigen, arzând cu flacără. 3) înv. Partea din interior a unei lămpi cu gaz, unde se formează flacăra. /<fr. bec
bec n. 1. țeava unei lămpi cu gaz aerian: candelabru cu șase becuri; 2. lampă electrică.
behehe! int. bee! ║ m. berbece, oaie: pentru behehe vor prăpădi și pe mihoho NEGR. [Onomatopee].
be și behehé interj. care arată strigătu oilor.
*bec n., pl. urĭ (fr. bec, „cioc”, cuv. galic). Vîrfu uneĭ țevĭ de gaz aerian făcut așa încît să ardă ca o lampă. Vîrfu uneĭ lămpĭ electrice acoperite cu un mic balon de sticlă: lampă cu treĭ becurĭ.
behehé, interj. care arată strigătu oilor. V. be.
bec s. v. APĂRĂTOR. FUNDAȘ.
BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)
flûte à bec (cuv. fr.) v. flaut drept.
RIO BEC, numele unui stil arhitectural maya (600-950), dezvoltat în pen. Yucatán din Mexic și caracterizat printr-o arhitectură originală.
a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situație fără ieșire. 2. (intl.) a fi arestat.

bec dex

Intrare: bec (electr.)
bec 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: behehe
behehe
bec
bee
Intrare: bec (sport)
bec 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin