BEAUJOLAIS s. n. Vin roșu sec din estul Franței, care este consumat de obicei la câteva luni după ce a fost produs. [Pr.: bojolé] – Din n. pr. Beaujolais.

beaujolais (vin) (fr.) [pron. bojolé] (beau-jo-lais) s. n., art. beaujolais-ul

Beaujolais (nume de loc) (fr.) [pron. bojolé] (Beau-jo-lais) s. propriu n.

beaujolais s. n. (cuv. fr.) Vin franțuzesc din regiunea Beaujolais ◊ „În Franța noua recoltă de beaujolais va fi pusă în vânzare în noiembrie.” R.l. 15 VII 83 p. 6 [pron. bojolé] (din fr. beaujolais; PR 1922)

GAMAY BEAUJOLAIS (loc. fr.) [gamé bojolé] subst. Soi de viță de vie originar din Franța, cu ciorchini mijlocii, cilindrici, boabe dese, negre; produce vinuri roșii de bună calitate.