Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru beatificare

beatifica vt [At: DA / P: be-a- / Pzi: beatific / E: lat beatificare cf fr beatifier] (La catolici) A trece o persoan─â defunct─â ├«n categoria ferici╚Ťilor bisericii, afla╚Ťi pe o treapt─â inferioar─â sfin╚Ťilor.
beatific├íre sf [At: DIC╚Ü. / Pl: ~c─âri / E: beatifica] Trecere a unei persoane defuncte ├«n categoria ferici╚Ťilor bisericii, afla╚Ťi pe o treapt─â inferioar─â sfin╚Ťilor.
BEATIFIC├ü, beat├şfic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoan─â decedat─â ├«n categoria ferici╚Ťilor bisericii, afla╚Ťi pe o treapt─â inferioar─â sfin╚Ťilor. [Pr.: be-a-] ÔÇô Din lat. beatificare. Cf. fr. b├ęatifier.
BEATIFIC├üRE, beatific─âri, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] ÔÇô V. beatifica.
BEATIFIC├ü, beat├şfic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoan─â ├«n categoria ferici╚Ťilor bisericii, afla╚Ťi pe o treapt─â inferioar─â sfin╚Ťilor. [Pr.: be-a-] ÔÇô Din lat. beatificare. Cf. fr. b├ęatifier.
BEATIFIC├üRE, beatific─âri, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] ÔÇô V. beatifica.
BEATIFIC├ü, beat├şfic, vb. I. Tranz. (├Än biserica romano-catolic─â) A trece o persoan─â decedat─â, care a dus o via╚Ť─â evlavioas─â, pe prima treapt─â a sfin╚Ťeniei. [Pr.: be-a-] ÔÇô Fr. b├ęatifier (lat. lit. beatificare).
BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-]
beatific├í (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beat├şfic─â
beatificáre (be-a-) s. f., g.-d. art. beatificắrii; pl. beatificắri
beatific├í vb. (sil. be-a-), ind. prez. 1 sg. beat├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. beat├şfic─â
beatificáre s. f. (sil. be-a-), g.-d. art. beatificării; pl. beatificări
BEATIFIC├ü vb. I. tr. (├Än biserica catolic─â) A trece pe cineva, dup─â moarte, ├«n r├óndul sfin╚Ťilor. [Pron. be-a-, p. i. beat├şfic. / < lat. beatificare, cf. fr. b├ęatifier].
BEATIFIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a beatifica ╚Öi rezultatul ei. [< beatifica].
BEATIFIC├ü vb. tr. a trece pe cineva, dup─â moarte, ├«n r├óndul sfin╚Ťilor. (< lat. beatificare, fr. b├ęatifier)
A BEATIFIC├ü beat├şfic tranz. (persoane decedate) A trece ├«n r├óndul ÔÇ×ferici╚ŤilorÔÇŁ bisericii catolice (pentru c─â a respectat cu sfin╚Ťenie canoanele bisericii ├«n timpul vie╚Ťii). [Sil. be-a-] /<lat. beatificare
*beat├şfic a -├í (ea 2 silabe) v. tr. (lat. beatifico, -fic├íre). Pun ├«n num─âru sfin╚Ťilor, canonizez.

Beatificare dex online | sinonim

Beatificare definitie

Intrare: beatifica
beatifica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: be-a-
Intrare: beatificare
beatificare substantiv feminin
  • silabisire: be-a-