beatific definitie

2 intrări

12 definiții pentru beatific

beatifica vt [At: DA / P: be-a- / Pzi: beatific / E: lat beatificare cf fr beatifier] (La catolici) A trece o persoană defunctă în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților.
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (În biserica romano-catolică) A trece o persoană decedată, care a dus o viață evlavioasă, pe prima treaptă a sfințeniei. [Pr.: be-a-] – Fr. béatifier (lat. lit. beatificare).
beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică
beatificá vb. (sil. be-a-), ind. prez. 1 sg. beatífic, 3 sg. și pl. beatífică
BEATIFICÁ vb. I. tr. (În biserica catolică) A trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. [Pron. be-a-, p. i. beatífic. / < lat. beatificare, cf. fr. béatifier].
BEATÍFIC, -Ă adj. care beatifică. ◊ (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală. (< fr. béatifique)
BEATIFICÁ vb. tr. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. (< lat. beatificare, fr. béatifier)
A BEATIFICÁ beatífic tranz. (persoane decedate) A trece în rândul „fericiților” bisericii catolice (pentru că a respectat cu sfințenie canoanele bisericii în timpul vieții). [Sil. be-a-] /<lat. beatificare
*beatífic a (ea 2 silabe) v. tr. (lat. beatifico, -ficáre). Pun în număru sfinților, canonizez.
*beatífic, -ă adj. (lat. beatificus). Care te face fericit.

beatific dex

Intrare: beatifica
beatifica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: be-a-
Intrare: beatific
beatific