bețivă definitie

19 definiții pentru bețivă

bețiv, ~ă [At: CORESI, EV. 18/8 / V: bătâu, -âe, -țâe, bețâu, -țae, -ic, -iț, -iu, -ie, / Pl: ~i, ~e / E: ns cf lat *bibitivus] 1-2 smf, a (Om) cu viciul beției (5) Si: alcoolic, băutor, bețivan (1-2). 3 sm (îs) ~ împărătesc Bețiv (1) mare. 4 sm (îvr; pan; îs) -de cărți Cartofor înrăit. 5 a (D. băuturi spirtoase) Tare Si: (înv) îmbătător. 6 a (Ent; îs) Musculiță ~ă Musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila melanogaster) Si: musculiță (de vin), mușiță, muștiță. 7 a (D. plante) Care cere multă apă.
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are patima beției. 2. Adj. (În expr.) Muscă-bețivă = musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris). – Din bețiu (rar folosit,<lat. *bibitivus) + suf. -iv.
bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve
!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve
bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; f. sg. bețívă, pl. bețíve
múscă-bețívă s. f., art. músca-bețívă
BEȚÍV s., adj. v. alcoolic.
BEȚÍVĂ s. v. mușiță.
BEȚÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face abuz de băuturi alcoolice; care are patima beției; alcoolic. /beție + suf. ~iv
bețiv a. și m. care bea peste măsură, care are patima sau darul beției.
bețív, -ă adj. (d. beat, beți ca vsl. piĭanivŭ, d. piti, a bea). Care bea mult vin și alte băuturĭ îmbătătoare.
BEȚIV s., adj. alcoolic, băutor, (reg.) șumen, (fam.) pilaci, pilangiu, (fig., adesea glumeț) sugaci, sugător. (E un mare ~.)
BEȚI s. (ENTOM.; Drosophila funebris) mușiță, muscă-bețivă, musculiță-de-vin.
BEȚIV alconaut, basculant, burete, butoi fără fund, carmolist, cititor, drojdier, linginer, paharnic, pilaci, pilangiu, prunar, schior, sticlar, sugaci, sugativă.
bețivă, bețive s. f. (tox.) bucățică de hârtie pe care se impregnează doze de LSD-25 în vederea consumului.
PROSTITUATĂ URÂTĂ ȘI BEȚIVĂ caracudă, căzătură, coldană.

bețivă dex

Intrare: bețivă
bețivă admite vocativul substantiv feminin
Intrare: bețivă
bețivă
Intrare: bețiv (adj.)
bețiv 1 adj. adjectiv
Intrare: muscă-bețivă
muscă-bețivă substantiv feminin