Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru bețiv

bețiv, ~ă [At: CORESI, EV. 18/8 / V: bătâu, -âe, -țâe, bețâu, -țae, -ic, -iț, -iu, -ie, / Pl: ~i, ~e / E: ns cf lat *bibitivus] 1-2 smf, a (Om) cu viciul beției (5) Si: alcoolic, băutor, bețivan (1-2). 3 sm (îs) ~ împărătesc Bețiv (1) mare. 4 sm (îvr; pan; îs) -de cărți Cartofor înrăit. 5 a (D. băuturi spirtoase) Tare Si: (înv) îmbătător. 6 a (Ent; îs) Musculiță ~ă Musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila melanogaster) Si: musculiță (de vin), mușiță, muștiță. 7 a (D. plante) Care cere multă apă.
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are patima beției. 2. Adj. (În expr.) Muscă-bețivă = musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris). – Din bețiu (rar folosit,<lat. *bibitivus) + suf. -iv.
bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve
!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve
bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; f. sg. bețívă, pl. bețíve
múscă-bețívă s. f., art. músca-bețívă
BEȚÍV s., adj. v. alcoolic.
BEȚÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face abuz de băuturi alcoolice; care are patima beției; alcoolic. /beție + suf. ~iv
bețiv a. și m. care bea peste măsură, care are patima sau darul beției.
bețív, -ă adj. (d. beat, beți ca vsl. piĭanivŭ, d. piti, a bea). Care bea mult vin și alte băuturĭ îmbătătoare.
BEȚIV s., adj. alcoolic, băutor, (reg.) șumen, (fam.) pilaci, pilangiu, (fig., adesea glumeț) sugaci, sugător. (E un mare ~.)
BEȚIV alconaut, basculant, burete, butoi fără fund, carmolist, cititor, drojdier, linginer, paharnic, pilaci, pilangiu, prunar, schior, sticlar, sugaci, sugativă.
PROSTITUATĂ URÂTĂ ȘI BEȚIVĂ caracudă, căzătură, coldană.

bețiv definitie

bețiv dex

Intrare: bețiv (adj.)
bețiv 1 adj. adjectiv
Intrare: bețiv (s.m.)
bețiv 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul