bețigáș sn [At: ZILOT, CRON. 82 / Pl: ~e / E: băț] 1-2 Bețișor (1-2).

BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț.

BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț.

BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. Bătu doi pari în pămînt, între pari, tot la depărtare de o palmă, bătu bețigașe mai subțirele, și apoi... se puseră la împletit. SLAVICI, O. I 66.

BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț.

bețigáș s. n., pl. bețigáșe

bețigáș s. n., pl. bețigáșe

BEȚIGÁȘ s. bețișor, (reg.) bâticel, bâtuț.

bețigáș n., pl. e (d. băț). Munt. Trans. Bețișor.

BEȚIGAȘ s. bețișor, (reg.) bîticel, bîtuț.