Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru beșteleală

beșteleálă sf [At: BUL. FIL. IV, 108 / Pl: ~eli / E: beșteli + -eală] Ocară.
BEȘTELEÁLĂ, beșteleli, s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.
BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.
BEȘTELEÁLĂ s. f. (Familiar) Mustrare, ocară.
BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Mustrare, ocară. – Din beșteli + suf. -eală.
beșteleálă (fam.) s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli
beșteleálă s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli
BEȘTELEÁLĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
beștelea s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

beșteleală definitie

beșteleală dex

Intrare: beșteleală
beșteleală substantiv feminin