beșteleală definitie

9 definiții pentru beșteleală

beșteleálă sf [At: BUL. FIL. IV, 108 / Pl: ~eli / E: beșteli + -eală] Ocară.
BEȘTELEÁLĂ, beșteleli, s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.
BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.
BEȘTELEÁLĂ s. f. (Familiar) Mustrare, ocară.
BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Mustrare, ocară. – Din beșteli + suf. -eală.
beșteleálă (fam.) s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli
beșteleálă s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli
BEȘTELEÁLĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
beștelea s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

beșteleală dex

Intrare: beșteleală
beșteleală substantiv feminin