beșliu definitie

11 definiții pentru beșliu

beșlíu [At: CONDICA (1693), ap. ȘIO / Pl: ~ii / E: tc beșli] 1 Corp de cavalerie (turcă), cu slujbă de jandarmi și curieri domnești. 2 Soldat din corpul de beșlii (1). 3 a (Rar, îpp) Voinic.
BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli.
BEȘLÍU, beșlii, s. m. Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli.
BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Munt., Mold..,. învechit). Soldat din cavalerie (de obicei turc), care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. Încît fusese înainte de 1821. GHICA, S. 123. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați.
BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Tc. beșli.
beșlíu (înv.) s. m., art. beșlíul; pl. beșlíi, art. beșlíii (-li-ii)
beșlíu s. m., art. beșlíul; pl. beșlíi, art. beșlíii
BEȘLÍU ~i m. ist. 1) Soldat (turc sau tătar) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. 2) la pl. Corp de cavalerie, constând din asemenea soldați. [Sil. beș-liu] /<turc. beșli
beșlii m. pl. odinioară: 1. cavalerie ușoară la Turci: trei beșlii și trei delii ce țin raiaua în Dii POP.; 2. în Moldova: corp de călăreți fruntași, compus din Turci sau Tătari, cari făceau serviciul de curieri; 3. în Muntenia: ceată de călărime aleasă, în număr de 200, înființată de Mihaiu Viteazul: beșlii și delii; 4. după Zavera: ostașii turci lăsați în țară pentru menținerea ordinii (cari comiteau lot felul de abuzuri); 5. jăfuitor, hoțoman (în cântecele dobrogene): sturze, sturzule, haramgiule, tu beșliule! POP. [Turc. BEȘLI, gardă călăreață a marelui Vizir].
beșlíŭ m. (turc. bešli, călăreț din garda viziruluĭ). Vechĭ. Soldat de cavalerie ușoară la Turcĭ. În Moldova călăraș Turc orĭ Tătar care făcea serviciu de curier la Constantinopole orĭ Crimeĭa și făcea parte dintr’un corp pus supt comanda mareluĭ postelnic. În Țara Romînească, călăraș de elită dintr’un corp de 200 de oameni înființat de Mihaĭ Viteazu împreună cu alt corp numit numit al deliilor. Soldat Turc orĭ Tătar întreținut de domn ca să împedece neorînduĭelile Turcilor în țările româneștĭ. Slujitor în general. (Turc orĭ creștin). După Zaveră, soldat turcesc lăsat ca jandarm (cîte unu cu 10 neferĭ în fiecare plasă, cîte o beșleagă cu 50 de neferĭ în orașele principale și cîte o beșleagă în Iașĭ și Bucureștĭ). Fig. Jăfuitor, prădător.
beșliu, beșliu s. m. polițist.

beșliu dex

Intrare: beșliu
beșliu substantiv masculin