beșicat definitie

2 intrări

39 definiții pentru beșicat

bășicá [At: CĂLINESCU, E. O. II, 88 / V: beș- / Pzi: (rar) bășic / E: ml vessicare] 1-2 vtr A (se) umple de bășici (1). 2 vr A căpăta bășici (1). 3 vt (Fig) A bate pe cineva tare, încât să i se bășice (2) trupul. 4 vr (Pan; d. zugrăveli, ziduri) A se coșcovi.
bășicát2, ~ă a [At: BARONZI, L. 94 / V: beș- / Pl: ~ați, ~e / E: bășica] 1 Care este acoperit cu bășici (1). 2 Care este în formă de bășică (1). 3 (Fig) Bășicat2 (1) în urma bătăii. 4 (Pan; d. zugrăveli, ziduri) Coșcovit2.
bășicát1 sn [At: MDA ms / V: beș- / Pl: ~uri / E: bășica] 1-3 Bășicare (1-3).
beșicá v vz bășica
beșicát2, ~ă a vz bășicat2
beșicát1 sn vz bășicat1
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.
BĂȘICÁT, -Ă, bășicați, -te, adj. Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicát, -ă adj.] – V. bășica.
BEȘICÁ vb. I v. bășica.
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.
BĂȘICÁT, -Ă, bășicați, -te, adj. Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicát, -ă adj.] – V. bășica.
BEȘICÁ vb. I v. bășica.
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A face sau a produce cuiva bășici. Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7. ◊ Refl. A se umple de bășici. Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșicá vb. I.
BĂȘICÁT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. (Atestat în forma beșicat) Se duse și el cu talpele beșicate pe urma lui Oșlobanu. CREANGĂ, A. 102. – Variantă: beșicát, -ă adj.
BEȘICÁ vb. I v. bășica.
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A produce cuiva bășici. ♦ Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.
BĂȘICÁT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicát, -ă adj.] – V. bășica.
BEȘICÁ vb. I. v. bășica.
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.
bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă
bășicá vb., ind. prez. 1 sg. bășíc, 3 sg. și pl. bășícă, imperf. 3 sg. bășicá; conj. prez. 3 sg. și pl. bășíce
BĂȘICÁ vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mână.)
BĂȘICA FIÉRII s. v. colecist, fiere, veziculă biliară.
BĂȘICÁT adj. urzicat, (livr.) vezicat. (Piele ~.)
BĂȘICĂ REÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
A BĂȘICÁ bășíc tranz. A face să se bășice. /Din bășică
A SE BĂȘICÁ mă bășíc intranz. A face bășici; a se acoperi cu bășici. /Din bășică
BĂȘICÁT ~tă (~ți, ~te) pop. Care are formă de bășică; în formă de bășică. /a (se) bășica + suf. ~at
bășicà v. 1. a face sau produce bășici; 2. a se umfla: pielea îi se bășică. [Lat. VESICARE].
bășicat a. umflat, rotund: dungi bășicate.
beșíc, a v. tr. (d. beșică). Est. Fac să scoată beșicĭ: urzica beșică pelea. V. refl. Pelea se beșică de urzicĭ. – În vest bășic.
beșicát, -ă adj. adj. Est. Cu beșicĭ: pele beșicată. Strugurĭ beșicațĭ, albĭ, cu boabe mari și pelița supțire. – În vest. bă-.
BĂȘICA vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mînă.)
BĂȘICAT adj. urzicat, (livr.) vezicat. (Piele ~.)
bășica, bășic v. r. a se supăra, a se înfuria
bășicat, -ă, bășicați, -te, (adj.) supărat; a se înfuria.

beșicat dex

Intrare: bășica
bășica verb grupa I conjugarea I
beșica verb grupa I conjugarea I
Intrare: bășicat
bășicat adjectiv
beșicat