beșicare definitie

2 intrări

31 definiții pentru beșicare

bășicá [At: CĂLINESCU, E. O. II, 88 / V: beș- / Pzi: (rar) bășic / E: ml vessicare] 1-2 vtr A (se) umple de bășici (1). 2 vr A căpăta bășici (1). 3 vt (Fig) A bate pe cineva tare, încât să i se bășice (2) trupul. 4 vr (Pan; d. zugrăveli, ziduri) A se coșcovi.
bășicáre sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 158, 9/4 / V: beș- / Pl: ~cări / E: bășica] 1 Umplere de bășici (1). 2 (Fig) Batere a cuiva atât de tare, încât i se bășică trupul. 3 (Pan) Coșcovire a zugrăvelii sau a zidului.
beșicá v vz bășica
beșicáre sf vz bășicare
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.
BĂȘICÁRE, bășicări, s. f. Acțiunea de a (se) bășica. [Var.: (reg.) beșicáre s. f.] – V. bășica.
BEȘICÁ vb. I v. bășica.
BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.
BĂȘICÁRE, bășicări, s. f. Acțiunea de a (se) bășica. [Var.: (reg.) beșicáre s. f.] – V. bășica.
BEȘICÁ vb. I v. bășica.
BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A face sau a produce cuiva bășici. Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7. ◊ Refl. A se umple de bășici. Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșicá vb. I.
BĂȘICÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) bășica. Bășicarea pielii în urma unei arsuri.
BEȘICÁ vb. I v. bășica.
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A produce cuiva bășici. ♦ Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.
BĂȘICÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) bășica.
BEȘICÁ vb. I. v. bășica.
bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă
bășicáre s. f., g.-d. art. bășicắrii; pl. bășicắri
bășicá vb., ind. prez. 1 sg. bășíc, 3 sg. și pl. bășícă, imperf. 3 sg. bășicá; conj. prez. 3 sg. și pl. bășíce
bășicáre s. f., g.-d. art. bășicării; pl. bășicări
BĂȘICÁ vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mână.)
BĂȘICA FIÉRII s. v. colecist, fiere, veziculă biliară.
BĂȘICĂ REÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
A BĂȘICÁ bășíc tranz. A face să se bășice. /Din bășică
A SE BĂȘICÁ mă bășíc intranz. A face bășici; a se acoperi cu bășici. /Din bășică
bășicà v. 1. a face sau produce bășici; 2. a se umfla: pielea îi se bășică. [Lat. VESICARE].
beșíc, a v. tr. (d. beșică). Est. Fac să scoată beșicĭ: urzica beșică pelea. V. refl. Pelea se beșică de urzicĭ. – În vest bășic.
BĂȘICA vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mînă.)
bășica, bășic v. r. a se supăra, a se înfuria

beșicare dex

Intrare: bășica
bășica verb grupa I conjugarea I
beșica verb grupa I conjugarea I
Intrare: bășicare
beșicare
bășicare substantiv feminin