Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru beșamel

beșamél sn [At: DN3 / V: bechamel / E: fr béchamel] Sos alb făcut cu smântână.
beșicos, ~oa a, sf vz bășicos
beșamél s. n.
BEȘAMÉL s.n. Sos alb făcut cu smântână. [< fr. béchamel, cf. Bechamel – economist francez].
BEȘAMÉL s. n. sos alb făcut cu smântână. (< fr. béchamel)
BEȘAMEL s.n. Sos alb preparat pe bază de rântaș, stins și fiert cu lapte, asezonat cu sare, piper alb și nucșoară rasă; sos de bază pentru multe sosuri derivate.

beșamel definitie

beșamel dex

Intrare: beșamel
beșamel substantiv neutru