bazilicale definitie

2 intrări

16 definiții pentru bazilicale

bazilicál, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr basilical ] 1 De bazilică. 2 Care aparține unei bazilici. 3 Referitor la o bazilică.
bazilicále sfp vz vasilecale
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.
BAZILICÁLE s. f. pl. v. vasilicale.
VASILICÁLE s. f. pl. Culegere de texte juridice, în 60 de cărți, alcătuită în sec. IX-X din ordinul împăraților bizantini Vasile I și Leon VI înțeleptul, care a înlocuit legislația lui Justinian și a fost folosită și în Țările Române până în 1865. [Var.: bazilicále s. f. pl.] – Din ngr. vasilikále.
bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále
bazilicále / vasilicále (înv.) s. f. pl.
!vasilicále / bazilicále (înv.) s. f. pl.
bazilicále s. f. pl.
BAZILICÁL, -Ă adj. De bazilică. [< fr. basilical].
BAZILICÁLE s.f.pl. Colecție de legi, publicate la sfârșitul sec. IX de împăratul bizantin Leon al VI-lea, zis Filozoful, care constituie cea mai monumentală operă de drept bizantin. [< lat. basilicorum libri].
BAZILICÁLE s. f. pl. colecție de legi juridice publicate de unii împărați bizantini. (< lat. basilicorum libri)
Bazilicale f. pl. V. Vasilicale.
Vasilicale f. pl. compilațiune greacă a dreptului roman, începută de împăratul Vasile I (870): Vasilicalele sau Legile împărătești fură la noi în vigoare până la publicarea Codicilor lui Caragea si a lui Calimah (1817). [Gr. mod.].
*bazilicále V. vasilicale.
vasilicále f. pl. (ngr. vasiliká). O compilațiune grecească a dreptuluĭ roman, începută de împăratu Vasile (Basiliŭ) și terminată de Leon Filosofu (870-893). Vasilicalele aŭ fost în vigoare la noĭ pînă la publicarea codurilor luĭ Caragea și Calimah (1817). – Fals basilicale (că nu e cuv. vgr. Cp. cu biserică).

bazilicale dex

Intrare: bazilical
bazilical adjectiv
Intrare: vasilicale
bazilicale substantiv feminin plural
vasilicale substantiv feminin plural