Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 562071:

*basílică f., pl. ĭ și e (vgr. basiliké [stoa], „sală regală”. V. biserică). Locuința regală la Greci. La Romanĭ, edificiŭ în care se judeca și se adunaŭ negustoriĭ ca să trateze afacerile. Astăzĭ, biserică mare, catedrală: basilica Sfîntului Petru din Roma. - Și baz- (după fr.).

bazilică definitie

bazilică dex