BAZILÉU, bazilei, s. m. 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. 4. Conducător al unei entități politice barbare. 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu sec. VII d. H.; persoană care avea acest titlu. – Din fr. basileus.

baziléu s. m., art. baziléul; baziléi, art. baziléii

baziléu s. m., art. baziléul

BAZILÉU s.m. v. basileu.

BAZILÉU s. m. 1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali. 2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte. 3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă. (< fr., gr. basileus)