bâzíc sn vz bâzdâc

BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

BÁZIC, -Ă, bazici, -e, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). ◊ (Adverbial) O soluție poate să reacționeze bazic față de un anumit indicator.

BÁZIC, -Ă, bazici, -e, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Fr. basique.

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bázic adj. m., pl. bázici; f. sg. bázică, pl. bázice

BÁZIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Cu proprietățile unei baze. [Cf. fr. basique].

BÁZIC, -Ă adj. (despre substanțe) care are proprietățile unei baze; alcalin. (< fr. basique)

BÁZIC ~că (~ci, ~ce) (despre substanțe) Care are proprietăți de bază; cu proprietăți de bază; alcalin. Acid ~. /<fr. basique

*bázic, -ă adj. (d. bază). Chim. Se zice despre sărurile care conțin un exces de bază saŭ de un corp care seamănă a bază.

bazic, rocă ∼ (ă),(engl.= basic rock) 1. (petrogr.), despre caracterul unei roci sau al unei topituri naturale cu conținut de SiO2 între 45 și 52 %. Astfel de produse se caracterizează prin excesul de min. femice (silicați feromagnezieni), feldspați cal-cici și prin culoarea lor închisă (ex. gabbrouri, norite, bazalte, tefrite etc.). Astăzi, termenul este depreciat din cauza confuziilor pe care le poate genera. V. și acid, ultrabazic și interme-diar; 2. (miner.), despre un feldspat plagioclaz bogat în Ca (ex. labrador, bytownit, anortit).

BÁZIC -Ă (< fr.) adj. 1. (CHIM.) Care are proprietățile unei baze. 2. (Despre roci sau magme) Cu conținut de dioxid de siliciu între 45 și 52 la sută, caracterizate prin excesul de minerale femice, feldspați calcici, și prin culoare închisă.