bazalt definitie

14 definiții pentru bazalt

bazált sn [At: SOARE, MAȘ. 220 / V: -asa- / Pl: ~uri / E: fr basalte, lat basaltes] 1 Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și pavaje. 2 (Înv; îs) – artificial Cărămidă obținută dintr-un amestec de lut, nisip și var.
BAZÁLT, (2) bazalturi, s. n. 1. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. 2. Varietate de bazalt (1). – Din fr. basalte, lat. basaltes.
BAZÁLT, bazalturi, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. – Din fr. basalte, lat. basaltes.
BAZÁLT s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, care se înfățișează adesea ca niște coloane prismatice regulate; se întrebuințează la construcții și pavaje. Faimoasele cariere de bazalt de la Racoșul de jos își încep vacarmul. BOGZA, C. O. 254.
BAZÁLT s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și pavaje. – Fr. basalte (lat. lit. basaltes).
bazált s. n., (sorturi) pl. bazálturi
bazált s. n., pl. bazálturi
BAZÁLT s.n. Rocă eruptivă, dură, compusă din minerale bogate în magneziu și fier, care se întrebuințează la construcții și pavaje. [Pl. -turi, -te. / < fr. basalte].
BAZÁLT s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, compactă, la construcții și pavaje. (< fr. basalte, lat. basaltes)
BAZÁLT ~uri n. min. Rocă vulcanică de culoare cenușie sau neagră-albăstruie, folosită la construcții și pavaje. /<fr. basalte, lat. basaltes
bazalt n. stâncă vulcanică de un negru albăstriu sau cenușiu.
*bázalt n., pl. urĭ (fr. basalte, d. lat. basaltes, cuv. african). Min. Un fel de stîncă vulcanică de un negru maĭ mult sau maĭ puțin închis. Bazalt artificial, un fel de peatră artificială de un roș cărămiziŭ întrebuințată la făcut trotuare ș.a.
bazalt, (engl.= basalte) rocă vulcanică afanitică, porfirică sau afirică, alcătuită în special din min. femice (cel puțin 40 % clinopiroxeni și / sau olivină, amfiboli, magnetit, ilmenit) și plagioclazi bazici (An50-90); masa fundamentală este microlitică sau hemicristalină; texturile sunt foarte variate: compacte, scoriacee, veziculare, amigdaloide etc. Principalele var. mineralogice sunt b. olivinice și b. tholeiitice. Chimic, b. sunt roci saturate și nesaturate, bazice; ele reprezintă corespondentul de supr. al gabbroului. B. sunt roci foarte răspândite în provinciile vulcanice calco-alcaline și alcaline; b. tholeiitice se asociază cu andezite și dacite și sunt caracteristice reg. de expansiune din domeniul oceanic și „zonelor fierbinți” din cadrul litosferei oceanice, iar b. olivinice se asociază cu trahite și fonolite și sunt carac-teristice unor reg. de expansiune din domeniul continental sau unor „zone fierbinți” (Hawaii). În România b. sunt asociate ofiolitelor din Mții Drocea și Platoul Niculițel (Dobr.) și vulcanitelor neogene.
BAZÁLT (< fr., lat.) s. n. 1. Rocă magmatică efuzivă bazică, corespondent al gabbroului, de culoare cenușie-neagră cu nuanțe roșiatice, constituită din plagioclazi bazici și olivină la care se adaugă minerale accesorii. În reg. tropicale, prin descompunere generează laterit. Formează conuri vulcanice, pînze cu separații columnare (coloanele de b. Detunatele și Racoș, declarate monumente ale naturii) și revărsări enorme de lavă. Este utilizat la construcții de drumuri, pentru fundații, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obținut dintr-o materie primă (argilă, masă ceramică) cu temperatură joasă de vitrifiere și utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a cărămizilor pentru trotuare etc.

bazalt dex

Intrare: bazalt (pl. -uri)
bazalt pl. -uri substantiv neutru
Intrare: bazalt (pl. -e)
bazalt pl. -e