battúta sf [At: DN3 / Pl: ? / E: it battuta] (Muz) 1 Accent. 2 Măsură.

BATTÚTA s.f. (Muz.) 1. Accent. 2. Măsură, tact. [< it. battuta].

BATTÚTA s. f. (muz.) abatere, revenire la o succesiune metrică ori de tempo riguroasă; măsură, tact. (< it. battuta)

a battuta (loc. it. „ în măsură”, „pe timp bătut”), expresie prin care se arată revenirea la măsura* riguroasă, după o modificare trecătoare a tempo(2)-ului, care fusese indicată prin: colla parte*, a piacere*, sau ad libitum*. Sin.: misurato*; a tempo*. V. battuta.

battuta (cuv. it. „măsură”), termen implicat în expresiile care desemnează situații de abatere sau de revenire la o succesiune metrică* și de tempo (2) riguroase: a battuta*; in ritmo di una battuta, concentrarea unei măsuri* într-o singură mișcare în cadrul tactării*, procedeu utilizat în tempo-urile rapide; ritmo di tre (quattro) battute, cuprinderea temporară a discursului într-o unitate ritmică (ex. 1) sau motivică (ex. 2) de trei, respectiv patru măsuri. V. hemiolă.