batolít sm [At: DEX2 / Pl: -iți / E: fr batholite] Masiv de rocă intruzivă rezultată prin răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre.

BATOLÍT, batoliți, s. m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței Pământului. – Din fr. batholite.

BATOLÍT, batoliți, s. m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței Pământului. – Din fr. batholite.

BATOLÍT s. m. Rocă în formă de masiv. – Fr. batholite.

batolít s. m., pl. batolíți

batolít s. m., pl. batolíți

BATOLÍT s.m. Rocă intruzivă în formă de masiv, care a luat naștere prin răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre. [< fr. batholithe, cf. gr. bathos – adâncime, lithos – piatră].

BATOLÍT s. m. rocă intruzivă, în formă de masiv, din răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre. (< fr. batholite)

BATOLÍT (< fr. {i}; gr. bathos „adîncime” + lithos „piatră”) s. m. Formă de zăcămînt a rocilor magmatice intruzive, care se prezintă în mase imense în scoarța Pămîntului, cu baza foarte largă, profund înrădăcinată în aceasta. B. ocupă suprafețe de peste 100 km2, are pereții abrupți și înclinați divergent spre adîncime și acoperișul sub formă de cupolă. Prin eroziunea rocilor înconjurătoare, b. poate ieși la suprafață.

BATO-1 „adîncime, profunzime”. ◊ gr. bathos „adînc, profund” > fr. batho-, engl. id., germ. id. > rom. bato-. □ ~crom (v. -crom), s. n., efect produs de o grupare de atomi care, introduși în molecula unei substanțe organice, produce închiderea culorii acesteia; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de adîncime; ~ide (v. -id), s. n. pl., pești selacieni din jurasic, adaptați la viața bentonică, avînd corpul turtit dorsoventral și coada heterocercă; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă intruzivă sub formă de masiv imens înrădăcinat în adîncul scoarței terestre; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor.