Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru batjocur─â

batj├│cor─â sf vz batjocur─â
batjocúră sf [At: COD. VOR. 10/12 / V: (reg) badgio-, -ocoră, batjoc sn / Pl: ~ri / E: refăcut din batjocuri pl. lui batjoc < bate + joc] 1 (Înv) Spectacol. 2 Ceea ce constituie bătaie de joc a cuiva. 3 Faptă prin care își bate joc de altcineva sau ceva Si: (înv) batjocurire, batjocuritură. 4-5 Zeflemea (1-2). 6 (Îe) A fi sau a se face (ori a ajunge sau a rămâne) de (ori înăuntru) batjocura cuiva A se face de râs.
BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.
BATJ├ôCUR─é, batjocuri, s. f. Luare ├«n r├ós, b─âtaie de joc; vorb─â, fapt─â, lucru de r├ós, de ocar─â, de insult─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocur─â = a fi (sau a ajunge, a se face) de r├ós, a deveni ridicol. [Var.: batj├│cor─â s. f.] ÔÇô Ref─âcut din batjocuri (pl. lui batjoc ├«nv. ÔÇ×b─âtaie de jocÔÇŁ < bate + joc).
BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.
BATJ├ôCUR─é, batjocuri, s. f. Luare ├«n ras, b─âtaie de joc; vorb─â, fapt─â, lucru de r├ós, de ocar─â, de insult─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocur─â = a fi (sau a ajunge, a se face) de r├ós, a deveni ridicol. [Var.: batj├│cor─â s. f.] ÔÇô Ref─âcut din batjocuri (pl. lui batjoc ├«nv. ÔÇ×b─âtaie de jocÔÇŁ < bate + joc).
BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.
BATJ├ôCUR─é, batjocuri, s. f. Luare ├«n r├«s, b─âtaie de joc, ocar─â, insult─â. Il privi cu o batjocur─â ├«nghe╚Ťat─â pe Costandin. DUMITRIU, N. 245. Fetele-un c├«ntec f─âcur─â ╚śi-i deter─â aripi de v├«nt; Batjocur-au pus ele-n c├«nt ╚śi patim─â, drag─â, ╚Öi ur─â. CO╚śBUC, P. I 81. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än batjocur─â = batjocoritor. M─âi Marine, cum ├«╚Ťi vine ╚Ťie, om ├«n toat─â firea, s─â vorbe╚Öti at├«tea bazaconii? f─âcu Pravil─â ├«n batjocur─â. REBREANU, R. II 27. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a ajunge, a r─âm├«ne, a se face) de batjocur─â (sau de batjocura cuiva sau a lumii) = a fi (sau a ajunge etc.) de r├«s (sau de r├«sul cuiva sau al lumii). ÔÇô Variant─â: batj├│cor─â (DELAVRANCEA, la HEM 2748) s. f.
BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.
BATJ├ôCUR─é, batjocuri, s. f. B─âtaie de joc; ocar─â, insult─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocur─â = a fi (sau a ajunge, a se face) de r├ós. [Var.: batj├│cor─â s. f.] ÔÇô Din batjocuri (pl. lui batjoc, azi disp─ârut).
batj├│cur─â s. f., g.-d. art. batj├│curii; pl. batj├│curi
batj├│cur─â s. f., g.-d. art. batj├│curii; pl. batj├│curi
BATJÓCURĂ s. 1. derâdere, râs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (ÎI ia în ~.) 2. v. rușine.
Batjocur─â Ôëá laud─â
batj├│cur─â (batj├│curi), s. f. ÔÇô Luare ├«n r├«s, b─âtaie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). ├Än vechime se folosea ├«n acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre cre╚Ötini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (< bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocur─â. ├Än privin╚Ťa asocierii ambilor termeni a bate ╚Öi joc, explica╚Ťia pare dificil─â; exist─â ╚Öi ├«n mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explica╚Ťia sugerat─â anterior de c─âtre Pu╚Öcariu 176, ├«n leg─âtur─â cu o combina╚Ťie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsit─â de fundament, ╚Öi ├«nsu╚Öi autorul a renun╚Ťat la ea, ├«n DAR. Men╚Ťion─âm c─â Cihac, II, 638, se refer─â la ngr. ╬▓╬▒╬│╬┐¤ü╬»╬¤ë ÔÇ×a insultaÔÇŁ. Din rom. provine s─âs. ÔÇ×ba┼żokurinÔÇŁ ÔÇ×a-╚Öi bate jocÔÇŁ.
BATJ├ôCUR─é ~i f. 1) Atitudine obraznic─â ╚Öi dispre╚Ťuitoare; sfruntare. 2) Mustrare umilitoare; b─âtaie de joc; ocar─â. * A fi (sau a ajunge, a se face) de ~ (sau de ~a cuiva) a fi, a ajunge sau a se face de r├ós. /Din batjocuri
batjocur─â f. 1. luare ├«n r├ós, b─âtaie de joc crud─â ╚Öi ofens─âtoare; 2. obiect de batjocur─â: s─â moar─â mai bine dec├ót s─â ajung─â de batjocura lumii ISP.; 3. vorb─â sau fapt─â injurioas─â ╚Öi plin─â de dispre╚Ť; 4. lucru r─âu f─âcut. [Singular abstras din pl. batjocuri (vechiu-rom. bat-joc, batjocur─â)].
batj├│cur─â ╚Öi baj├│cur─â f., pl. ─ş (d. bat ╚Öi joc, adic─â ÔÇ×b─âtaie de jocÔÇŁ). B─âtaie de joc, deriziune. A lua ├«n batjocur─â, a lua ├«n r├«s. A ajunge de r├«s ╚Öi de batjocur─â, ├«n mare deriziune, ├«ntrÔÇÖo stare jalnic─â.
BATJOCURĂ s. 1. derîdere, rîs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (Îl ia în ~.) 2. ocară, rușine, (înv. și pop.) mascara, (înv.) necinste. (E o adevărată ~ pentru el.)
BATJOCUR─é. Subst. Batjocur─â, batjocorire, b─âtaie de joc, iriziune (livr.), deriziune (fran╚Ťuzism), der├«dere, luare ├«n der├«dere, luare ├«n r├«s, ridiculizare, persiflare, persiflaj (rar), zeflemea, zeflemisire, zeflemism (rar), b─â╚Öc─âlie (arg. ╚Öi fam.); causticitate (fig.), mali╚Ťie (livr.), mali╚Ťiozitate (livr.), ironie, ironizare, ├«n╚Ťep─âtur─â (fig.). Umilire, umilin╚Ť─â, dezonoare, necinste, necinstire (rar). Caricatur─â, batjocur─â. Vorb─â de batjocur─â, b─âl─ârie (reg.). Sarcasm, satirizare, grotesc; epigram─â, satir─â, pamflet. Zeflemist, epigramist; pamfletar, pamfletist. Adj. Batjocoritor, zeflemist, zeflemitor (rar), persiflator, b─â╚Öc─âlios (arg. ╚Öi fam.); ironic, sarcastic, plin de sarcasm, mali╚Ťios (livr.), caustic (fig.); incisiv (fig.), ├«n╚Ťep─âtor (fig.), mu╚Öc─âtor (fig.), t─âios (fig.), ustur─âtor (fig.). ├Änjositor, dezonorant, necinstitor (├«nv.), infamant, infamator (rar), degradant, degradator, umilitor. Jignit, vexat (livr.), ofensat, ├«njosit, dezonorat, umilit, def─âimat. Ridicol, de r├«s, derizoriu, caraghios, grotesc. Vb. A batjocori, a-╚Öi bate joc, a da (a lua) ├«n (la, prin) t─ârb─âceal─â (fig., fam.), a lua ├«n der├«dere, a lua (pe cineva) la vale, a face (pe cineva) de d├«rval─â, a lua peste picior, a lua (pe cineva) ├«mprejur, a lua (pe cineva) ├«n pleasn─â, a r├«de de, a lua ├«n b─âtaie de joc, a lua ├«n r├«s, a lua ├«n periplizon (fam., rar ), a lua ├«n balon (fam.), a zeflemisi, a lua ├«n zeflemea, a face de r├«s, (de ru╚Öine, de ocar─â), a face (pe cineva) de vorb─â, a-╚Öi face r├«s (de cineva), a-i da (cuiva) luleaua prin cenu╚Ö─â, a persifla, a ridiculiza, a ironiza, a ├«n╚Ťepa (fig.), a lua ├«n b─â╚Öc─âlie (arg. ╚Öi fam.), a face (de) b─â╚Öc─âlie (arg. ╚Öi fam.), a-i trage (cuiva) un ibri╚Öin pe la nas. A insulta, a oc─âr├« (├«nv. ╚Öi pop.), a be╚Öteli (fam.), a b─âl─âc─âri (fig., fam.), a ├«njosi, a jigni, a ofensa, a vexa (livr.), a umili, a dispre╚Ťui; a dezonora, a necinsti, a compromite. A caricaturiza, a parodia, a satiriza. A rosti vorbe de batjocur─â (de ocar─â), a ├«n╚Ťepa cu limba. Adv. ├Än batjocur─â, ├«n b─âtaie de joc, ├«n der├«dere etc. (├Än mod) batjocoritor, ironic. V. def─âimare, discreditare, dispre╚Ť, ofens─â, r├«s, umilin╚Ť─â.
a face de batjocură expr. a râde de cineva sau pe seama cuiva.

Batjocur─â dex online | sinonim

Batjocur─â definitie

Intrare: batjocur─â
batjocur─â substantiv feminin
batjocor─â