batjocoritor, -oare smf a [At: CORESI, ap. GCR Ț, 12/17 / V: bătjocuri, bătjocuritoare / Pl: ~i, ~oare / E: batjocori + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care batjocorește (1) Si: (înv) batjocuricos. 3-4 (Rar) (Om) umilitor. 5-6 (Îrg) (Om) necinstitor.

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. (Despre ton, voce) Cu care cineva batjocorește (ceva sau pe cineva), care ia în rîs; de batjocură, de ocară, insultător. Cine să ne pedepsească? întrebă un glas batjocoritor. DUMITRIU, B. F. 60. Unde sînt duhurile negre ale trecutului? A spus [domnul] cu voce jumătate prietenoasă, jumătate batjocoritoare. PAS, L. I 111. ◊ (Adverbial) Rînji batjocoritor: Undițile mele îs ascunse în stuh. SADOVEANU, N. F. 55. Cîrciumarul Busuioc zise batjocoritor:... Vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! REBREANU, R. I 139.

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Din batjocori + suf. -(i)tor.

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

BATJOCORITÓR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (Atitudine ~oare.) 2. sarcastic, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. v. disprețuitor. (Comportare ~oare.)

BATJOCORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care batjocorește; de batjocură. Cuvinte ~oare. Vorbă ~oare. 2) Care vădește batjocură; cu batjocură. Atitudine ~oare. /a batjocori + suf. ~tor

batjocoritor a. și m. cel ce batjocorește, care face și aduce batjocură.

batjocuritór, -oáre adj. Luător în rîs, insultător: om batjocuritor, vorbe batjocuritoare. – Și batjocoritor.

BATJOCORITOR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (O atitudine ~.) 2. sarcastic, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. disprețuitor. (Comportare ~.)