Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

38 defini╚Ťii pentru batjocori

batj├│cor─â sf vz batjocur─â
batjocori vt [At: CORESI, ap. HEM. 2758 / V: (Trs; Mol; înv) badgiocuri, bagiocuri, -curi, (reg) bătjocuri / P: baj- / Pzi: ~resc / E: batjocură + -i] 1 A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară Si: a-și bate joc, a lua în râs, a batjocura (3). 2 (Pex) A umili. 3 A necinsti o femeie Si: (înv) a batjocura (3).
batjocúră sf [At: COD. VOR. 10/12 / V: (reg) badgio-, -ocoră, batjoc sn / Pl: ~ri / E: refăcut din batjocuri pl. lui batjoc < bate + joc] 1 (Înv) Spectacol. 2 Ceea ce constituie bătaie de joc a cuiva. 3 Faptă prin care își bate joc de altcineva sau ceva Si: (înv) batjocurire, batjocuritură. 4-5 Zeflemea (1-2). 6 (Îe) A fi sau a se face (ori a ajunge sau a rămâne) de (ori înăuntru) batjocura cuiva A se face de râs.
batjocur├ş v vz batjocori
BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.
BATJOCOR├Ź, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de r├ós, de ru╚Öine, de ocar─â; p. ext. a umili, a ├«njosi. ÔÖŽ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocur├ş vb. IV] ÔÇô Din batjocur─â.
BATJ├ôCUR─é, batjocuri, s. f. Luare ├«n r├ós, b─âtaie de joc; vorb─â, fapt─â, lucru de r├ós, de ocar─â, de insult─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocur─â = a fi (sau a ajunge, a se face) de r├ós, a deveni ridicol. [Var.: batj├│cor─â s. f.] ÔÇô Ref─âcut din batjocuri (pl. lui batjoc ├«nv. ÔÇ×b─âtaie de jocÔÇŁ < bate + joc).
BATJOCUR├Ź vb. IV v. batjocori.
BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.
BATJOCOR├Ź, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de r├ós, de ru╚Öine, de ocar─â; p. ext. a umili, a ├«njosi. ÔÖŽ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocur├ş vb. IV] ÔÇô Din batjocur─â.
BATJ├ôCUR─é, batjocuri, s. f. Luare ├«n ras, b─âtaie de joc; vorb─â, fapt─â, lucru de r├ós, de ocar─â, de insult─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocur─â = a fi (sau a ajunge, a se face) de r├ós, a deveni ridicol. [Var.: batj├│cor─â s. f.] ÔÇô Ref─âcut din batjocuri (pl. lui batjoc ├«nv. ÔÇ×b─âtaie de jocÔÇŁ < bate + joc).
BATJOCUR├Ź vb. IV v. batjocori.
BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.
BATJOCOR├Ź, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de r├«s, de ru╚Öine sau de ocar─â (prin vorbe sau prin fapte); a-╚Öi bate joc (de cineva sau de ceva), a lua ├«n r├«s; a umili, a ├«njosi. [Boierii] nu s-au g├«ndit c─â voi [╚Ť─âranii] s├«nte╚Ťi oameni ╚Öi v-au pus ├«n jug ╚Öi v-au batjocorit. DUMITRIU, B. F. 11. Un boier... ne batjocorea c─â ce ne trebuie nou─â ╚Ť─âranilor unire. SADOVEANU, N. F. 49. Auzi, t├«lharul, cum batjocore╚Öte lumea! ALECSANDRI, T. 95. ÔÖŽ (Cu privire la o femeie) A necinsti, a viola. ÔÇô Variant─â: (Transilv., Mold.) batjocur├ş (SBIERA, P. 19, NEGRUZZI, S. I 9) vb. IV.
BATJ├ôCUR─é, batjocuri, s. f. Luare ├«n r├«s, b─âtaie de joc, ocar─â, insult─â. Il privi cu o batjocur─â ├«nghe╚Ťat─â pe Costandin. DUMITRIU, N. 245. Fetele-un c├«ntec f─âcur─â ╚śi-i deter─â aripi de v├«nt; Batjocur-au pus ele-n c├«nt ╚śi patim─â, drag─â, ╚Öi ur─â. CO╚śBUC, P. I 81. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än batjocur─â = batjocoritor. M─âi Marine, cum ├«╚Ťi vine ╚Ťie, om ├«n toat─â firea, s─â vorbe╚Öti at├«tea bazaconii? f─âcu Pravil─â ├«n batjocur─â. REBREANU, R. II 27. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a ajunge, a r─âm├«ne, a se face) de batjocur─â (sau de batjocura cuiva sau a lumii) = a fi (sau a ajunge etc.) de r├«s (sau de r├«sul cuiva sau al lumii). ÔÇô Variant─â: batj├│cor─â (DELAVRANCEA, la HEM 2748) s. f.
BATJOCUR├Ź vb. IV v. batjocori.
BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.
BATJOCOR├Ź, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de r├ós, de ru╚Öine, de ocar─â; a insulta; p. ext. a umili, a ├«njosi. [Var.: (reg.) batjocur├ş vb. IV] ÔÇô Din batjocur─â.
BATJ├ôCUR─é, batjocuri, s. f. B─âtaie de joc; ocar─â, insult─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocur─â = a fi (sau a ajunge, a se face) de r├ós. [Var.: batj├│cor─â s. f.] ÔÇô Din batjocuri (pl. lui batjoc, azi disp─ârut).
BATJOCUR├Ź vb. IV. v. batjocori.
batjocor├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. batjocor├ęsc, imperf. 3 sg. batjocore├í; conj. prez. 3 s─â batjocore├ísc─â
batj├│cur─â s. f., g.-d. art. batj├│curii; pl. batj├│curi
batjocor├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. batjocor├ęsc, imperf. 3 sg. batjocore├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. batjocore├ísc─â
batj├│cur─â s. f., g.-d. art. batj├│curii; pl. batj├│curi
BATJOCOR├Ź vb. 1. a ridiculiza, a zeflemisi, (├«nv. ╚Öi reg.) a m─âsc─âri, (Transilv. ╚Öi Mold.) a ciufuli, (├«nv. ╚Öi pop. fig.) a spurca. 2. v. profana. 3. v. dezonora. 4. v. viola.
BATJÓCURĂ s. 1. derâdere, râs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (ÎI ia în ~.) 2. v. rușine.
Batjocur─â Ôëá laud─â
batj├│cur─â (batj├│curi), s. f. ÔÇô Luare ├«n r├«s, b─âtaie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). ├Än vechime se folosea ├«n acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre cre╚Ötini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (< bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocur─â. ├Än privin╚Ťa asocierii ambilor termeni a bate ╚Öi joc, explica╚Ťia pare dificil─â; exist─â ╚Öi ├«n mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explica╚Ťia sugerat─â anterior de c─âtre Pu╚Öcariu 176, ├«n leg─âtur─â cu o combina╚Ťie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsit─â de fundament, ╚Öi ├«nsu╚Öi autorul a renun╚Ťat la ea, ├«n DAR. Men╚Ťion─âm c─â Cihac, II, 638, se refer─â la ngr. ╬▓╬▒╬│╬┐¤ü╬»╬¤ë ÔÇ×a insultaÔÇŁ. Din rom. provine s─âs. ÔÇ×ba┼żokurinÔÇŁ ÔÇ×a-╚Öi bate jocÔÇŁ.
A BATJOCOR├Ź ~├ęsc tranz. 1) A trata cu vorbe de batjocur─â; a oc─âr├«; a certa. 2) A pune ├«ntr-o situa╚Ťie de inferioritate, lez├ónd demnitatea cuiva; a face de batjocur─â; a umili; a ├«njosi. 3) A supune actului sexual prin violen╚Ť─â; a silui; a necinsti; a viola. /Din batjocur─â
BATJ├ôCUR─é ~i f. 1) Atitudine obraznic─â ╚Öi dispre╚Ťuitoare; sfruntare. 2) Mustrare umilitoare; b─âtaie de joc; ocar─â. * A fi (sau a ajunge, a se face) de ~ (sau de ~a cuiva) a fi, a ajunge sau a se face de r├ós. /Din batjocuri
batjocor├Č v. a lua ├«n r├ós, a aduce cuiva batjocur─â.
batjocur─â f. 1. luare ├«n r├ós, b─âtaie de joc crud─â ╚Öi ofens─âtoare; 2. obiect de batjocur─â: s─â moar─â mai bine dec├ót s─â ajung─â de batjocura lumii ISP.; 3. vorb─â sau fapt─â injurioas─â ╚Öi plin─â de dispre╚Ť; 4. lucru r─âu f─âcut. [Singular abstras din pl. batjocuri (vechiu-rom. bat-joc, batjocur─â)].
batj├│cur─â ╚Öi baj├│cur─â f., pl. ─ş (d. bat ╚Öi joc, adic─â ÔÇ×b─âtaie de jocÔÇŁ). B─âtaie de joc, deriziune. A lua ├«n batjocur─â, a lua ├«n r├«s. A ajunge de r├«s ╚Öi de batjocur─â, ├«n mare deriziune, ├«ntrÔÇÖo stare jalnic─â.
batjocur├ęsc ╚Öi (ob.) baj- v. tr. (d. batjocur─â). Oc─âr─âsc cu epitete aspre. Ofensez, ├«njosesc, ├«m─ş bat joc. ÔÇô ╚śi batjocoresc.
BATJOCORI vb. 1. a ridiculiza, a zeflemisi, (├«nv. ╚Öi reg.) a m─âsc─âri, (Transilv. ╚Öi Mold.) a ciufuli, (├«nv. ╚Öi pop. fig.) a spurca. (To╚Ťi ├«l ~.) 2. a necinsti, a p├«ng─âri, a profana, a spurca, a viola, (├«nv. ╚Öi pop.) a prih─âni. (~ un loc considerat sf├«nt.) 3. a compromite, a dezonora, a necinsti, a terfeli, (fig.) a ├«ntina, a m├«nji, a murd─âri, a p─âta, a p├«ng─âri, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pric─âji. (├Äncerca s─â-i ~ memoria.) 4. a necinsti, a silui, a viola, (Transilv.) a c─âzni, (├«nv.) a ru╚Öina, a sili, a spurca, (fig.) a p├«ng─âri. (O femeie ~.)
BATJOCURĂ s. 1. derîdere, rîs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (Îl ia în ~.) 2. ocară, rușine, (înv. și pop.) mascara, (înv.) necinste. (E o adevărată ~ pentru el.)
BATJOCUR─é. Subst. Batjocur─â, batjocorire, b─âtaie de joc, iriziune (livr.), deriziune (fran╚Ťuzism), der├«dere, luare ├«n der├«dere, luare ├«n r├«s, ridiculizare, persiflare, persiflaj (rar), zeflemea, zeflemisire, zeflemism (rar), b─â╚Öc─âlie (arg. ╚Öi fam.); causticitate (fig.), mali╚Ťie (livr.), mali╚Ťiozitate (livr.), ironie, ironizare, ├«n╚Ťep─âtur─â (fig.). Umilire, umilin╚Ť─â, dezonoare, necinste, necinstire (rar). Caricatur─â, batjocur─â. Vorb─â de batjocur─â, b─âl─ârie (reg.). Sarcasm, satirizare, grotesc; epigram─â, satir─â, pamflet. Zeflemist, epigramist; pamfletar, pamfletist. Adj. Batjocoritor, zeflemist, zeflemitor (rar), persiflator, b─â╚Öc─âlios (arg. ╚Öi fam.); ironic, sarcastic, plin de sarcasm, mali╚Ťios (livr.), caustic (fig.); incisiv (fig.), ├«n╚Ťep─âtor (fig.), mu╚Öc─âtor (fig.), t─âios (fig.), ustur─âtor (fig.). ├Änjositor, dezonorant, necinstitor (├«nv.), infamant, infamator (rar), degradant, degradator, umilitor. Jignit, vexat (livr.), ofensat, ├«njosit, dezonorat, umilit, def─âimat. Ridicol, de r├«s, derizoriu, caraghios, grotesc. Vb. A batjocori, a-╚Öi bate joc, a da (a lua) ├«n (la, prin) t─ârb─âceal─â (fig., fam.), a lua ├«n der├«dere, a lua (pe cineva) la vale, a face (pe cineva) de d├«rval─â, a lua peste picior, a lua (pe cineva) ├«mprejur, a lua (pe cineva) ├«n pleasn─â, a r├«de de, a lua ├«n b─âtaie de joc, a lua ├«n r├«s, a lua ├«n periplizon (fam., rar ), a lua ├«n balon (fam.), a zeflemisi, a lua ├«n zeflemea, a face de r├«s, (de ru╚Öine, de ocar─â), a face (pe cineva) de vorb─â, a-╚Öi face r├«s (de cineva), a-i da (cuiva) luleaua prin cenu╚Ö─â, a persifla, a ridiculiza, a ironiza, a ├«n╚Ťepa (fig.), a lua ├«n b─â╚Öc─âlie (arg. ╚Öi fam.), a face (de) b─â╚Öc─âlie (arg. ╚Öi fam.), a-i trage (cuiva) un ibri╚Öin pe la nas. A insulta, a oc─âr├« (├«nv. ╚Öi pop.), a be╚Öteli (fam.), a b─âl─âc─âri (fig., fam.), a ├«njosi, a jigni, a ofensa, a vexa (livr.), a umili, a dispre╚Ťui; a dezonora, a necinsti, a compromite. A caricaturiza, a parodia, a satiriza. A rosti vorbe de batjocur─â (de ocar─â), a ├«n╚Ťepa cu limba. Adv. ├Än batjocur─â, ├«n b─âtaie de joc, ├«n der├«dere etc. (├Än mod) batjocoritor, ironic. V. def─âimare, discreditare, dispre╚Ť, ofens─â, r├«s, umilin╚Ť─â.
a face de batjocură expr. a râde de cineva sau pe seama cuiva.

Batjocori dex online | sinonim

Batjocori definitie

Intrare: batjocur─â
batjocur─â substantiv feminin
batjocor─â
Intrare: batjocori
batjocuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
batjocori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a