Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 948879:

bátăr, (batâr), adv. – (reg.) Măcar, chiar, cu toate că, cel puțin; barem: „Supărare, du-te-acasă, / Batăr aicea mă lasă” (Bilțiu, 2006: 59). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. batâr „măcar” (loc. Apșa de Jos și Biserica Albă). – Din magh. bátor „deși” (Cihac, DLRM, NDU, DEX, MDA).

Batir dex online | sinonim

Batir definitie