batir definitie

2 intrări

38 definiții pentru batir

batăr [At: N. TESTAMENT (1648), ap. GCR. II, 226 / V: -tar (Mol) -târ, -tăn, (la moți) -ter, -tir1 (prin metateză) -tră / E: mg bátor] 1 c Deși. 2 av În zadar. 3 av Măcar.
bátâr c, av vz batăr
báter av vz batăr
bátir1 av vz batăr
batír2 sn [At: LTR / Pl: ~e / E: nct] Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat.
bátră c, av vz batăr
BÁTÂR adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem1. ♦ (Cu valoare de conjuncție, urmat de „că”). Cu toate că, deși. [Var.: bátăr adv.] – Din magh. bátor.
BÁTIR adv. v. batăr.[1]
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.
BÁTĂR adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem1. ♦ (Cu valoare de conjuncție, urmat de „că”) Cu toate că, deși. [Var.: bátâr adv.] – Din magh. bátor.
BÁTÂR adv. v. batăr.
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.
BÁTĂR adv. (Transilv. și Mold.; și în forma batir) Măcar, barem, cel puțin, încai, încalțe. Cum îmi place mie să te văd pe domnia-ta măcar o dată pe săptămînă, place-i și lui Alexăndrel-vodă să se întoarcă batir la o lună. SADOVEANU, F. J. 132. Ce focul, bade, te ține, De nu vii seara la mine, Batăr la două-trei zile? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237. ◊ (Urmat de conj. «să») Și acum tot așa faci? întrebă părintele Arbore. – Tot, batăr să crăpe dracul. CREANGĂ, A. 141. ♦ (Cu valoare de conjuncție, mai ales urmat de «că») Deși, cu toate că, măcar că. Batăr că sînt singur, nu mă tem. – Variantă: bátîr adv.
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor și puțin mai gros decît ața de cusut, întrebuințat la însăilat; ață de însăilat.
BÁTÎR adv. v. batăr.
BÁTĂR adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. ♦ (Cu valoare de conjuncție, urmat de „că”) Cu toate că, deși. – Magh. bátor „deși”.
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Fr. bâtir.
batấr / bátăr (reg.) adv.
batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre
bátăr adv.
batír s. n., pl. batíre
BÁTĂR adv. v. barem, măcar.
BÁTĂR conj. v. deși.
BATÍR s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir].
BATÍR s. n. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat. (< fr. bátir)
batír (-ruri), s. n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie.
bátîr adv.1. Deși, cu toate că. – 2. Cel puțin, măcar. Mag. bátor (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 105). Se folosește numai în Trans., și parțial în Mold.[1]
BÁTĂR adv. reg. Cel puțin; măcar; barem. /<ung. bátor
BATÍR ~e n. Fir de bumbac format din câteva fire simple, întrebuințat la însăilat. /Orig. nec.
bàtăr conj. Tr. și Mold. cel puțin, măcar. [Ung. BÁTOR].
bátăr V. batîr.
báter V. batîr.
batî́r și bátîr conj. (ung. bátor). Mold. Pop. Cel puțin, barim: batîr atîta să cîștig și eŭ. – Pin Trans. și bátăr și báter, pin Suc. și bátră.
bátră V. batîr.
batăr adv. v. BAREM. MĂCAR.
batăr conj. v. DEȘI.
bátăr, (batâr), adv. – (reg.) Măcar, chiar, cu toate că, cel puțin; barem: „Supărare, du-te-acasă, / Batăr aicea mă lasă” (Bilțiu, 2006: 59). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. batâr „măcar” (loc. Apșa de Jos și Biserica Albă). – Din magh. bátor „deși” (Cihac, DLRM, NDU, DEX, MDA).
bátăr, (batâr), adv. – Măcar, chiar, cu toate că, cel puțin; berem, barim: „Batăr cât el s-ar ruga” (Calendar 1980: 16). – Din magh. bátor „îndrăzneț, curajos” (NDU).

batir dex

Intrare: batir
batir 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: batâr
bater
batir 2 adv.
batăr
batâr
  • pronunție: bat'âr, b'atâr
batră