batcă definitie

2 intrări

32 definiții pentru batcă

bátcă4 sf [At: MARIAN, O. II, 400 / Pl: ~tce / E: pbl vsl *бaбкa cf vsl бaбa] (Reg) Pelican.
bátcă2 sf [At: CV, 1950, nr. 4 / Pl: ? / E: nct] Unealtă a dogarului în formă de ciocan, cu o parte șănțuită.
bátcă6 sf [At: PAMFILE, J. II, ap. DA / Pl: ~tce / E: pbl bate] Cursă pentru animale.
bátcă3 sf [At: ANON. CAR. / V: babcă / Pl: ~tce / E: mg batka] 1 (Îrg) Monedă mică. 2 (Înv) Unitate de măsură de un sfert de gram.
bátcă5 sf [At: H I, 269 / Pl: ~tce / E: vsl бaбкo] (Iht; rar) Pește nedefinit mai îndeaproape.
bátcă1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 12 / V: bat- / Pl: ~tce, bătce / E: cf babcă] (Agr; Mol; Buc) Babcă1.
BÁTCĂ1, batce, s. f. (Reg.) Nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătând-o cu ciocanul. – Et. nec.
BÁTCĂ2, batce, s. f. (Reg.) Un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici. – Et. nec.
BÁTCĂ3, batce, s. f. 1. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). 2. (Reg.) Pelican, babiță. – Din ucr. babka (refăcut după bate).
BÁTCĂ1, batce, s. f. (Reg.) Nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătând-o cu ciocanul. – Et. nec.
BÁTCĂ2, batce, s. f. (Reg.) Un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici. – Et. nec.
BÁTCĂ3, batce, s. f. 1. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). 2. (Reg.) Pelican, babiță. – Din ucr. babka (refăcut după bate).
BÁTCĂ, batde, s. f. Un fel de nicovală mică, pe care cosașul își bate coasa. Ian dă-mi batea și ciocanul din blidari. CONTEMPORANUL, IV 82S.
BÁTCĂ1, batce, s. f. Nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătând-o cu ciocanul. – Ucr. babka (refăcut după bate).
BÁTCĂ2, batce, s. f. Un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici.
BÁTCĂ3, batce, s. f. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). – Ucr. babka.
bátcă (reg.) s. f., g.-d. art. bátcei; pl. bátce
bátcă (nicovală, capcană, pește) s. f., g.-d. art. bátcei; pl. bátce
BÁTCĂ s. (IHT.; Blicea bjorkna) corpacă.
BÁTCĂ s. v. babiță, nicovală, pelican.
BÁTCĂ1 ~ce f. reg. Nicovală (mică) pe care se bate coasa pentru a o ascuți. [G.-D. batcei] /<ucr. babka
BÁTCĂ2 ~ce f. pop. Capcană specială folosită la prinderea șoarecilor. [G.-D. batcei] /Orig. nec.
BÁTCĂ3 ~ce f. Pește dulcicol asemănător cu plătica, având spatele verde-albăstrui și abdomenul argintiu. [G.-D. batcei] /<ucr. babka
batcă f. Mold. 1. babiță; 2. unealtă de fier în formă de nicovală pe care se bate coasa; 3. pește ce seamănă cu plătica (Blicca). [Rus. BATĬKA, tată, moș: pentru sensurile metaforice, cf. babă, babiță, băbușcă și moș].
2) bátcă f., pl. e sau bătcĭ (ung. batka, a. î.). Trans. Un sfert de gram (măsură p. aur.) V. carat.
1) bátcă f., pl. e saŭ bătcĭ (rut. rus. id.; bg. babka, dim. d. bába, babă, pelican). Dun. Pelican. Un fel de plătică maĭ mică (blicca björkna) care, cînd e mică, se numește frunza plopuluĭ. Est. Nicovală mică pe care cosașiĭ ciocănesc coasa ca s’o ascută. (V. cĭocîrtiĭ). Mold. Trans. Rar. Capcană de șoareci sau prinzătoare de păsări (pin aluz. la ciocu pelicanuluĭ). – În vest báboșe, pl. ĭ, pelican (VR. 1913, 7-8, 51).
*pelicán m. (lat. pelicánus și pelecánus, vgr. pelekán, -ános). O pasăre palmipedă maĭ mare de cît lebăda, cu penele albe bătînd puțin în roș și cu cĭocu foarte mare și lat (pop. bábiță saŭ batcă). – În biblia d. 1688 pelecan (după ngr.). – Pelicanu se hrănește cu peștĭ marĭ pe care-ĭ prinde în apele neadîncĭ (unde obișnuĭește să trăĭască) mînîndu-ĭ spre mal cu un cîrd întreg de tovarășĭ. El are un miros neplăcut de pește. V. neĭasită.
BATCĂ s. (IHT.; Blicea björkna) corpacă.
batcă s. v. BABIȚĂ. NICOVALĂ. PELICAN.
bátcă, batce, s.f. – 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânța, Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții (Nistor, 1977: 22); zăvor; vârtej, rigli. – Et. nec. (DEX, MDA); din ucr. babka (refăcut după bate) (DLRM).
bátcă, batce, s.f. – 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânța, Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții (Nistor 1977: 22). Zăvor; vârtej, rigli. – Din ucr. babka (NDU).
BATCĂ subst. cu patru sensuri: nicovală, capcană, babiță, un fel de pește. 1. Batcâ (Sur IV și VIII). 2. Bătcă, I. (ib). 3. Batcul mold., 1764.

batcă dex

Intrare: batcă
batcă substantiv feminin
Intrare: Batcă
Batcă