batáv, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr bataves] 1 smf Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de azi. 2 smf (Lsg) Persoană care a aparținut acestei populații. 3 a Care aparține batavilor. 4 a Referitor la batavi (1). 5 a Caracteristic batavilor (1). 6 a De batavi (1).

BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în antichitate, pe teritoriul Olandei de azi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Bataves.

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batáv s. m., adj. m., pl. batávi; f. sg. batávă, pl. batáve

Batavă (Republica) f. nume ce purta Olanda, dela 1795-1806, după ce fu cucerită de armatele franceze.

Batavi pl. popor germanic așezat odinioară pe lângă gurile Rinului.