Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru batalion

batali├│n sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/22 / Pl: ~oane / E: it battaglione] 1 (├Änv) Trup─â de solda╚Ťi ├«n lupt─â. 2 Unitate militar─â format─â din mai multe companii. 3-4 (Pex; mpl) Mul╚Ťime de fiin╚Ťe (├«ncolonate).
BATALI├ôN, batalioane, s. n. Unitate militar─â format─â din mai multe companii. ÔÖŽ (Mai ales la pl.) Mul╚Ťime de fiin╚Ťe (organizate, ├«ncolonate). [Pr.: -li-on] ÔÇô Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.
BATALI├ôN, batalioane, s. n. Unitate militar─â format─â din mai multe companii. ÔÖŽ (Mai ales la pl.) Mul╚Ťime de fiin╚Ťe (organizate, ├«ncolonate). [Pr.: -li-on] ÔÇô Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.
BATALI├ôN, batalioane, s. n. Subunitate militar─â format─â din mai multe companii. Au pornit batalioane de c─âtane. BENIUC, V. 161. ├Än frunte, ├«n foc, trebuiau s─â intre dou─â batalioane din al treisprezecelea regiment de c─âciulari. SADOVEANU, O. VI 32. ÔŚŐ Batalion de asalt = batalion care are misiunea de a asalta o pozi╚Ťie inamic─â, sau de a ├«ncepe atacul. ÔÖŽ Fig. Mul╚Ťime, mas─â. Se mi╚Öc batalioane a plebei proletare. EMINESCU, O. I 62. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-on.
BATALI├ôN, batalioane, s. n. Subunitate militar─â format─â din mai multe companii. ÔÖŽ Fig. Mul╚Ťime, mas─â. [Pr.: -li-on] ÔÇô It. battaglione (rus. batalion).
batalión (-li-on) s. n., pl. batalioáne
batalión s. n. (sil. -li -on), pl. batalioáne
BATALIÓN s. (MIL.) (înv.) căpitănie, (grecism înv.) tagmatarhie. (Un ~ compus din două companii.)
BATALIÓN s.n. Subunitate militară mai mică decât un regiment. [Pron. -li-on. / < pol. batalion, cf. it. bataglione, fr. bataillon].
BATALI├ôN s. n. 1. subunitate militar─â din mai multe companii. 2. (fig.; fam.) mul╚Ťime (de fiin╚Ťe). (< pol., rus. batalion, it. bataglione)
batali├│n (batalio├íne), s. n. ÔÇô Unitate militar─â format─â din mai multe companii. It. battaglione, prin intermediul pol. batalion (sec. XVII).
BATALI├ôN ~o├íne n. 1) mil. Subunitate de infanterie const├ónd din dou─â sau mai multe companii. ~ de geniu. 2) Mul╚Ťime (organizat─â) de persoane. [Sil. -li-on] /<it. battaglione, fr. bataillon
batalion n. 1. trupă de infanterie, compusă din patru companii; școala de batalion, teoria diferitelor manevre ce cată a ști să le execute un batalion; 2. fig. ceată numeroasă: batalioane a plebii proletare EM.
*batali├│n n., pl oane (fr. bataillon, d. it. cattagli ne). Unitatea de lupt─â a infanterii─ş, compus─â din ma─ş multe companii (4) ╚Öi care formeaz─â o parte: 1/2, 1/3 sa┼ş 1/4 a regimentulu─ş. (Deja la N. Cost. 2, 60, dup─â rus. pol.). ╚ścoala de batalion, teoria ╚Öi practica evolu╚Ťiunilor batalionulu─ş. Fig. Iron. Ceat─â, gloat─â: batalioane de calic─ş.
BATALION s. (MIL.) (înv.) căpitănie, (grecism înv.) tagmatarhie. (Un ~ compus din două companii.)

Batalion dex online | sinonim

Batalion definitie

Intrare: batalion
batalion substantiv neutru
  • silabisire: -li-on