batalion definitie

15 definiții pentru batalion

batalión sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/22 / Pl: ~oane / E: it battaglione] 1 (Înv) Trupă de soldați în luptă. 2 Unitate militară formată din mai multe companii. 3-4 (Pex; mpl) Mulțime de ființe (încolonate).
BATALIÓN, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.
BATALIÓN, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.
BATALIÓN, batalioane, s. n. Subunitate militară formată din mai multe companii. Au pornit batalioane de cătane. BENIUC, V. 161. În frunte, în foc, trebuiau să intre două batalioane din al treisprezecelea regiment de căciulari. SADOVEANU, O. VI 32. ◊ Batalion de asalt = batalion care are misiunea de a asalta o poziție inamică, sau de a începe atacul. ♦ Fig. Mulțime, masă. Se mișc batalioane a plebei proletare. EMINESCU, O. I 62. – Pronunțat: -li-on.
BATALIÓN, batalioane, s. n. Subunitate militară formată din mai multe companii. ♦ Fig. Mulțime, masă. [Pr.: -li-on] – It. battaglione (rus. batalion).
batalión (-li-on) s. n., pl. batalioáne
batalión s. n. (sil. -li -on), pl. batalioáne
BATALIÓN s. (MIL.) (înv.) căpitănie, (grecism înv.) tagmatarhie. (Un ~ compus din două companii.)
BATALIÓN s.n. Subunitate militară mai mică decât un regiment. [Pron. -li-on. / < pol. batalion, cf. it. bataglione, fr. bataillon].
BATALIÓN s. n. 1. subunitate militară din mai multe companii. 2. (fig.; fam.) mulțime (de ființe). (< pol., rus. batalion, it. bataglione)
batalión (batalioáne), s. n. – Unitate militară formată din mai multe companii. It. battaglione, prin intermediul pol. batalion (sec. XVII).
BATALIÓN ~oáne n. 1) mil. Subunitate de infanterie constând din două sau mai multe companii. ~ de geniu. 2) Mulțime (organizată) de persoane. [Sil. -li-on] /<it. battaglione, fr. bataillon
batalion n. 1. trupă de infanterie, compusă din patru companii; școala de batalion, teoria diferitelor manevre ce cată a ști să le execute un batalion; 2. fig. ceată numeroasă: batalioane a plebii proletare EM.
*batalión n., pl oane (fr. bataillon, d. it. cattagli ne). Unitatea de luptă a infanteriiĭ, compusă din maĭ multe companii (4) și care formează o parte: 1/2, 1/3 saŭ 1/4 a regimentuluĭ. (Deja la N. Cost. 2, 60, după rus. pol.). Școala de batalion, teoria și practica evoluțiunilor batalionuluĭ. Fig. Iron. Ceată, gloată: batalioane de calicĭ.
BATALION s. (MIL.) (înv.) căpitănie, (grecism înv.) tagmatarhie. (Un ~ compus din două companii.)

batalion dex

Intrare: batalion
batalion substantiv neutru
  • silabisire: -li-on