Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru bastion

basti├│n sn [At: ODOBESCU, S. III, 586 / P: -sti-on / Pl: ~oane / E: fr bastion] (Mil) Lucrare de form─â poligonal─â, cu dou─â flancuri ╚Öi dou─â fe╚Ťe, acoperit─â cu iarb─â sau cu zid─ârie, construit─â ├«n afara incintei unui loc ├«nt─ârit, spre a-l ap─âra Cf ba╚Öt─â.
BASTI├ôN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortifica╚Ťie cilindric─â sau poligonal─â, construit─â de obicei la col╚Ťurile unei fort─âre╚Ťe. [Pr.: -ti-on] ÔÇô Din fr. bastion.
BASTI├ôN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortifica╚Ťie cilindric─â sau poligonal─â, construit─â de obicei la col╚Ťurile unei fort─âre╚Ťe. [Pr.: -ti-on] ÔÇô Din fr. bastion.
BASTI├ôN, bastioane, s. n. Lucrare de fortifica╚Ťie de form─â poligonal─â, cu dou─â flancuri ╚Öi dou─â fe╚Ťe, construit─â la unghiurile unei fort─âre╚Ťe. Doroban╚Ťii de avangard─â... cat─â a se apropia... de fortul cel mare, de pe ale c─ârui bastioane gloan╚Ťele r─âp─âiesc mai ├«ndesate. ODOBESCU, S. III 586. ÔŚŐ Fig. Aceste na╚Ťiuni [din ╚Ť─ârile de democra╚Ťie popular─â] se str├«ng ├«n jurul U.R.S.S. ÔÇô bastionul libert─â╚Ťii ╚Öi independen╚Ťei popoarelor. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 445. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ti-on.
BASTI├ôN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Lucrare de fortifica╚Ťie de form─â poligonal─â, construit─â de obicei la col╚Ťurile unei fort─âre╚Ťe. [Pr.: -ti-on] ÔÇô Fr. bastion.
basti├│n (fortifica╚Ťie) (-ti-on) s. n., pl. bastio├íne
bastión s. n. (sil. -ti -on), pl. bastioáne
BASTI├ôN s. (MIL.) (├«nv.) tabie. (~ul unei fort─âre╚Ťe.)
BASTIÓN s. v. centru.
BASTI├ôN s.n. Lucrare de fortifica╚Ťie cu dou─â flancuri ╚Öi dou─â fe╚Ťe (construit─â de obicei la unghiurile unei fort─âre╚Ťe). [Pron. -ti-on, pl. -oane. / < fr. bastion, it. bastione].
BASTI├ôN s. n. 1. lucrare de fortifica╚Ťie ├«n form─â de turn scund ╚Öi puternic, cu dou─â flancuri ╚Öi dou─â fe╚Ťe. 2. (fig.) ceea ce constituie un sprijin solid. (< fr. bastion)
BASTI├ôN ~o├íne n. 1) mil. Fortifica╚Ťie de form─â cilindric─â sau poliedric─â, construit─â la col╚Ťurile unei fort─âre╚Ťe. 2) fig. Centru de rezisten╚Ť─â a ceva (al unei organiza╚Ťii, al unei teorii, doctrine etc.). ~onul radicalismului. [Sil. -ti-on] /<fr. bastion
bastion n. lucrare de fortifica╚Ťiune, const├ónd dintrÔÇÖun zid de pietre sau c─âr─âmizi, umplut cu p─âm├ónt, care iese afar─â din linia sau locul ├«nt─ârit.
*basti├│n n., pl. oane (fr. bastion, d. it. bastione. V. ba╚Öt─â). Fort. O parte proeminent─â a fortifica╚Ťiuni─ş compus─â din patru lini─ş.
BASTION s. (MIL.) (├«nv.) tabie. (~ unei fort─âre╚Ťe.)
bastion s. v. CENTRU.

Bastion dex online | sinonim

Bastion definitie

Intrare: bastion
bastion substantiv neutru
  • silabisire: -ti-on