bastingaj definitie

10 definiții pentru bastingaj

bastingáj sn [At: CADE / V: -agiu / Pl: ~e / E: fr bastingage] (Mar) Chesoane instalate în cazarma unei nave, de-a lungul pereților sau pe punte, de-a lungul parapetului, în care echipajul ține sacii cu efecte.
BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. – Din fr. bastingage.
BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. – Din fr. bastingage.
BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor așezate de-a lungul bordului unei nave (de război), în care se păstrează efectele echipajului.
BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. – Fr. bastingage.
bastingáj s. n., pl. bastingáje
bastingáj s. n., pl. bastingáje
BASTINGÁJ s.n. Parapet așezat de-a lungul bordului unei nave, format din niște cutii speciale în care se păstrează efectele echipajului. [< fr. bastingage].
BASTINGÁJ s. n. cheson (2) la bordul unei nave, în care se păstrează hamacele și alte materiale ale echipajului. (< fr. bastingage)
*bastingáj n., pl. e (fr. bastingage). Mar. Garnitură stabilită în juru punțiĭ unuĭ bastiment cu ajutoru unor plase căptușite cu o pînză groasă în care se păstrează hamacele și care, la nevoie, umplută ca o saltea, servește ca scut contra loviturilor dușmănești.

bastingaj dex

Intrare: bastingaj
bastingaj substantiv neutru