7 definiții pentru bastarn
BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e,
s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (
sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci.
2. Adj. Care aparținea bastarnilor (
1), privitor ia bastarni. – Din
lat. Bastarnae. bastárn adj. m.,
s. m.,
pl. bastárni
Bastarni pl. popor puternic, originar din Germania, se așeză mai întâi pe malurile Nistrului și în munții Carpați (
Alpii Bastarnici). Către finele sec. II d. Cr., Bastarnii, alungați de Goți, începură să infesteze Dacia.
BASTÁRNI ({i}) s. m. pl. Populație de origine germanică, stabilită la E de Munții Carpați (sec. 2 î. Hr.) și asimilată în parte de geto-daci. BASTÁRNI s. m. pl. Aparținătorii unei populații antice sarmate care, situată la nord de Munții Carpați și în apropierea izvoarelor râului Vistula, a ocupat, între râurile Nistru și Nipru, teritoriul unde în prezent se află Podolia și Ucraina. (din lat. Basterna) [Dicționarul Academiei Regale Spaniole, 2003]
Bastarn dex online | sinonim
Bastarn definitie
Intrare: bastarn
bastarn substantiv masculin