Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru bastardare

bastardáre sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~dări / E: bastard] (Agn; Zth; înv) Hibridare.
bastardáre (înv.) s. f., g.-d. art. bastardắrii; pl. bastardắri
bastardá vb., ind. prez. 1 sg. bastardéz, 3 sg. și pl. bastardeáză
bastardáre s. f., g.-d. art. bastardării
BASTARDÁRE, bastardări, s.f.
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].
BASTARDÁRE s.f. (Agr.) Hibridare. [< bastarda].
BASTARDÁ vb. tr. A hibrida. (din germ. bastardieren)
A BASTARDÁ ~éz tranz. rar (organisme de specii diferite) A face să procreeze, obținând un bastard (cu calități superioare); a încrucișa; a hibrida. /Din bastard
viola bastarda (cuv. it.; fr. basse de viole d’amour; germ. Bastardviole), instr. din familia violelor din sec. 16-17, de dimensiuni intermediare între tipul tenor și bas (V. viole (1)). Acordajul celor 6 coarde (Do-sol-mi-la-re1 sau La1-Mi-La-mi-la-re1) era foarte adecvat pentru executarea acordurilor*. Partida (2) a fost notată prin tabulatură*. Sin. engl.: lyro-viol, lyra-viol sau viollyra.
BASTARDÁRE s. f. Acțiunea și rezultatul de a bastarda.

Bastardare dex online | sinonim

Bastardare definitie

Intrare: bastardare
bastardare substantiv feminin
Intrare: bastarda
bastarda verb grupa I conjugarea a II-a