Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru bastard─â

bástard, ~ă smf a [At: HASDEU, I. C. 75 / Pl: ~rzi, ~e / E: it bastardo] 1-2 (Copil) din afara căsătoriei Si: (pop) bitang, copil de gară, copil de la umbră, fochiu, propteaua-gardului, spur. 2-3 (Zlg; Bot; Pan) (Exemplar) produs din încrucișarea a două animale sau plante de specii diferite Si: corcit, corcitură.
BAST├üRD, -─é, bastarzi, -de, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. ╚Öi f. Plant─â sau animal rezultat din ├«ncruci╚Öarea a dou─â specii deosebite; corcitur─â. 3. Adj. Batard. Scriere bastard─â. ÔÇô Din it. bastardo.
BAST├üRD, -─é, bastarzi, -de, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. ╚Öi f. Plant─â sau animal rezultat din ├«ncruci╚Öarea a dou─â specii deosebite; corcitur─â. 3. Adj. Batard. Scriere bastard─â. ÔÇô Din it. bastardo.
BAST├üRD, -─é, bastarzi, -de, s. m. ╚Öi f. 1. Copil n─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei, copil nelegitim, copil din flori. ÔÖŽ (Substantivat) G├«nditu-te-ai bastardul de fiu s─â-l proclamezi? MACEDONSKI, O. I 251. 2. Plant─â sau animal rezultat din ├«ncruci╚Öarea a dou─â specii diferite; corcitur─â. V. hibrid.
BAST├üRD, -─é, bastarzi, -de, s. m. ╚Öi f. 1. Copil nelegitim. 2. Plant─â sau animal rezultat din ├«ncruci╚Öarea a dou─â specii deosebite; corcitur─â. ÔÇô It. bastardo.
bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde
bastárd s. m., adj. m., pl. bastárzi; f. sg. bastárdă, g.-d. art. bastárdei, pl. bastárde
bastard├í vb., ind. prez. 1 sg. bastard├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bastarde├íz─â
BASTÁRD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. (Copil ~.) 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. (Un copil legitim și un ~.) 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ul este planta ori animalul rezultate din încrucișarea a două specii deosebite.) 4. adj. (TIPOGR.) batard. (Scriere ~.)
BASTÁRDĂ s. (Bucov., nordul Mold. și Transilv.) șpuroaică.
BASTÁRD, -Ă s.m. și f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid. [< it. bastardo].
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].
BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid. (< it. bastardo, germ. Bastard)
BASTARDÁ vb. tr. A hibrida. (din germ. bastardieren)
bast├írd (bast├írd─â), adj. ÔÇô Nelegitim. It. bastardo. Sec. XIX.
BASTÁRD ~dă (~zi, ~de) m. și f. 1) Copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. 2) Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; hibrid; corcitură. /<it. bastardo
A BASTARD├ü ~├ęz tranz. rar (organisme de specii diferite) A face s─â procreeze, ob╚Ťin├ónd un bastard (cu calit─â╚Ťi superioare); a ├«ncruci╚Öa; a hibrida. /Din bastard
bastard a. ╚Öi m. 1. n─âscut din p─ârin╚Ťi nec─âs─âtori╚Ťi: fecior de lele, copil din flori; 2. fig. care nu mai are calit─â╚Ťile speciei sale, degenerat sau alterat: neam bastard; 3. scrisoare ├«ntre ronda ╚Öi engleza.
*bast├írd, -─â s. ╚Öi adj. (it. bastardo, din basto [╚Öi fr. b├ítard din b├ít], tarni╚Ť─â, ╚Öea ordinar─â ca a conductorilor de cat├«r─ş, pin aluz. la rela╚Ťiunile acestor conductor─ş cu servitoarele de hanur─ş, adic─â ÔÇ×copil de tarni╚Ť─âÔÇŁ. De aci ╚Öi germ. bastard. V. ba─şstruc). Copil natural (din p─ârin╚Ť─ş nec─âs─âtori╚Ť─ş ├«ntre e─ş). Fig. Degenerat pin corcirea rea: ras─â bastard─â. Litere bastarde (r─â┼ş zis batarde), un fel de litere intermediare ├«ntre cursive ╚Öi r─âtunde (adic─â: r─âtunde aplecate).
BASTARD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ este planta ori animalul rezultat din încrucișarea a două specii deosebite.) 4. adj. batard. (Scriere ~.)
BASTARDĂ s. (Bucov., nordul Mold. și Transilv.) șpuroaică.
viola bastarda (cuv. it.; fr. basse de viole dÔÇÖamour; germ. Bastardviole), instr. din familia violelor din sec. 16-17, de dimensiuni intermediare ├«ntre tipul tenor ╚Öi bas (V. viole (1)). Acordajul celor 6 coarde (Do-sol-mi-la-re1 sau La1-Mi-La-mi-la-re1) era foarte adecvat pentru executarea acordurilor*. Partida (2) a fost notat─â prin tabulatur─â*. Sin. engl.: lyro-viol, lyra-viol sau viollyra.

Bastard─â dex online | sinonim

Bastard─â definitie

Intrare: bastard─â
bastard─â substantiv feminin
Intrare: bastard (adj.)
bastard adjectiv
Intrare: bastard─â
bastard─â
Intrare: bastarda
bastarda verb grupa I conjugarea a II-a