básnă sf [At: DA / Pl: ~sne / E: srb basna] (Înv) 1 Povestire falsă. 2 Relatare mincinoasă.

BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din sb. basna. Cf. bg. basnea.

BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din scr. basna. Cf. bg. basnea.

BÁSNĂ, basne, s. f. (Învechit) Născocire, scornitură. Un vînător... povestea cui vrea să-l asculte o mulțime de întîmplări minunate, care de cînd lumea nu trecuse nimănui nici prin vis, și la toate aceste basne nu lipsea niciodată de a aduce ca martor pe biată slugă. ODOBESCU, S. III 44. Iar tiranul aprins de mănie Că am cutezat a grăi de acele basne, și care nu pot să fie Lucruri de rușine și mișele, Porunci să-l bată peste față Pentru vorba proastă și îndrăzneață.

BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Născocire, scornitură; minciună. – Din basn (= basm).

básnă (înv.) s. f., art. básnei; pl. básne

básnă s. f., g.-d. art. básnei; pl. básne

BÁSNĂ s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

basn n., pl. e și (rar) basnă f., pl. e (vsl. basnŭ, poveste; bg. basnea, sîrb. basna, rus. basnĭ, básnĕa). Vechĭ. Poveste, narațiune fabuloasă p. copii. Fig. Scornitură, minciună. Azĭ în vest basm.

basnă s. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.

BASNĂ subst. 1. Basniu, Ion (Puc 297, 397). 2. Basneșu (16 B II 385). 3. Băsna, boier (17 A IV 428); Băsnești t. (Glos).